E păr si muove

Aaah, a venit vara! Şi, printre “plăcerile” ei, aproape nimic nu se ridică la nivelul înghesuitului în autobuz cu o grămadă de străini, prea mulţi străini şi de duş şi de rasul părului axilar. De la subsuoară, adică.

Iar asta ne ridică la fileu întrebarea: chiar, de ce mai avem păr axilar? Sau, că tot sîntem aici, pubian? E clar că părul ăsta e diferit de cel de pe cap. Apare abia la pubertate şi cică se răreşte pe la cincizeci de ani. Nu ştiu, da’ vă anunţ cînd ajung acolo. Apariţia lui tîrzie elimină destul de clar o ipoteză mai veche, ce susţinea că părul pubian are rol de protecţie la praf (chestia asta merge doar la unul dintre sexe, vă prindeţi voi care) sau de “păturică” (celălalt sex e lăsat cam în bătaia vîntului, if you get my drift, nu prea e mare protecţie pe-acolo; plus că, pentru a proteja cu adevărat ovarele, ar trebui să existe păr şi pe unde, din fericire, nu e).

Aşadar rămîne, drept cea mai valabilă ipoteză, legătura cu sexul. La activitate mă refer. Adică, de fapt, ideea ar fi că avem păr pubian şi axilar pentru a avea şi o viaţă sexuală mai intensă. Sau pentru a avea o viaţă sexuală, punct. Hă? Da, deşi pare contraintuitiv, există ceva logică aici. Părul ăsta apare cam odată cu intrarea în funcţiune a unor glande sudoripare speciale, care se găsesc taman în zonele pubiană şi axilară. Şi care au rolul de a ne spori norocul. Mai clar: oamenii, întocmai ca animalele, emană feromoni. Feromonii sînt nişte secreţii iniţial fără miros, dar care dezvoltă o anume “aromă” după ce în zonă apar şi anumiţi microbi. Aroma de care vorbim e cam ca moscul şi are rolul major de a atrage parteneri sexuali (de-aia se şi fac parfumuri cu mosc şi cu alţi feromoni: ca să agăţăm mai bine). Ei, iar părul din zonele respective are două scopuri: pe de o parte, permite un mediu mai bun pentru dezvoltarea microbilor care potenţează feromonii, iar pe de altă parte îndepărtează transpiraţia de piele, permiţîndu-i o ventilare şi, deci, o răspîndire mai bună.

Ar fi interesant de văzut, acum, dacă nu cumva există vreo legătură între scăderea natalităţii, în zonele în care există lame de ras, şi utilizarea acestora pentru altceva decît barbă şi mustaţă. Mai ales după epoca flower power, cînd şi părul, şi sexul, erau în floare. Acum realizez că asta ar putea explica şi legendarul nivel de îmbigubare al francezilor, unde flower power (mă rog, doar partea cu părul) cică merge înainte.

Iar data viitoare cînd mai mergeţi cu autobuzul şi simţiţi mirosuri neplăcute, nu vă mai daţi ochii peste cap, luaţi-o ca pe un compliment. E modul naturii de a vă face cu ochiul.

Text apărut în Caţavencii din 25 iunie 2014.