De ce se aburesc ochelarii

Acum vreo cinșpe ani am făcut trecerea de la ochelari la lentile de contact. Și odată cu deschiderea cîmpului vizual ca niciodată în mulții ani de aragaz cu patru ochi dinainte, a mai venit ceva. De fapt, a mai dispărut ceva: nevoia de a aștepta cîteva minute, de fiecare dată cînd intram iarna undeva, să mi se dezaburească lentilele.

Ochelariștii știu foarte bine la ce mă refer. Cum intrăm de la frig undeva, la căldurică, brusc ne dorim niște ștergătoare de parbriz mici-mici, montate pe ochelari. De ce?

Explicația e simplă și e, de fapt, aceeași pentru care iarna se aburesc geamurile.

V-am mai povestit despre umiditate în trecut: atmosfera poate ține în ea o anumită cantitate de apă. Cantitatea asta variază tare cu temperatura: cu cît este mai cald, cu atît putem înghesui mai multă apă în aer. Cînd temperatura scade brusc, aerul nu mai poate ține atît de mulți vapori de apă, iar ei vor condensa. Așa apar roua și ceața.

La fel se întîmplă și cu suprafețele: cînd aerul cald vine în contact cu suprafețe reci, el se răcește brusc, nu mai poate ține toți vaporii de apă din el și forțează o parte dinte ei să condenseze chiar pe suprafața rece peste care a dat. De aceea un geam din ăla vechi, de la țară la bunica (ne-termopan), aflat între gerul de afară și aerul cald din cameră, adună picături de apă (se aburește) pe interior: e răcit de exterior și intră în contact cu aerul cald din casă. Ba chiar, dacă afară e frig rău, geamul poate fi atît de rece încît face promoroacă, florile de gheață pe care le știți din basme.

Cu ochelarii povestea se întîmplă la fel. Cînd veniți de afară, unde ochelarii s-au răcit, și dați de aerul cald din crîșmă (normal că acolo mergeați, la un vin fiert), lucrurile funcționează fix ca ferestrele bunicii: în contact cu lentilele, aerul se răcește și “lasă” pe ele ceva din vaporii de apă.

Există, însă, trucuri pentru a preveni aburirea. Cea mai simplă soluție este folosirea de surfactanți. Surfactanții sînt niște substanțe care reduc tensiunea artificială a apei. Iar asta împiedică formarea picăturilor. Așa că, de fapt, apa care condensează pe lentile se formează într-o peliculă subțire care nu afectează vederea. Aveți mulți surfactanți în jur: emulsificatorii, săpunul, glicerina, toate funcționează pentru a reduce tensiunea superficială a apei. Auzisem, cînd eram mai mic, că inclusiv întinderea de ceară și lustruirea ei într-o peliculă foarte subțire ajută la “neaburire”. Ba chiar aveți surfactanți nu doar în jur, ci și în voi: saliva. De-aia scafandrii scuipă în ochelari, tocmai pentru a preveni aburirea de care mai au parte.

În afară de surfactanți mai lucrează și substanțele iubitoare de apă, care pot fi distribuite pe lentile în straturi hidrofile: diverși polimeri, hidrogeluri și coloizi. Ele sînt, practic, niște bureți care absorb apa condensată și o întind în stratul aplicat, împiedicînd formarea micilor picături.

Și să știți că asta cu dezaburirea ochelarilor nu e un moft. Pe voi poate vă deranjează doar cu ocazia crîșmelor și magazinelor, dar numai în Statele Unite se întîmplă zilnic peste 2000 de accidente serioase la ochi, iar motivul principal pentru care muncitorii nu poartă ochelarii de protecție este faptul că se aburesc.

Acum, nu știu dacă găsiți pe la noi spray anti-condens comercial, ca pe afară, da’ un strat subțire și întins bine de săpun puteți și voi să aplicați. Ca să nu v-aștepte vinul ăla, deh!

Text apărut în Cațavencii din 16 noiembrie 2016.