Ploi de stele aveeeem…

Dacă, din cînd în cînd, vă puneți cîte o dorință cînd vedeți o stea căzătoare, pregătiți o listă mai lungă de dorințe. Pentru că iar a venit timpul ăla al anului. În care se anunță prin ziare că vine ploaia de stele numită Perseide. (Cum, nu se mai anunță??? Aaa, nu mai sînt ziare? Asta nu-i la fel de grav…)

Păi, hai să anunțăm noi aici, atunci. Am mai făcut-o și acum patru ani, dar sigur ați uitat.  😛

Deci: zilele (sau nopțile) următoare ploaia de stele numită Perseide ajunge la maximum. Mai precis, începînd de mîine seară pînă pe joi, așa. Și ar trebui să fie deosebit de mișto, pentru că zilele astea nici nu e lună pe cer noaptea, ne apropiem de o lună nouă. Tot ce aveți de făcut este să ieșiți din oraș (“Luminile Orașului” tre’ să fie cel mai detestat de către astronomi film al lui Chaplin 😀 ) și să vă uitați spre nord-est. Dacă nu le știți pe alea cu mușchiul de pe copaci și orientarea est-vest a bisericilor, încercați cu busola din telefonul mobil.

Cică anul ăsta ar trebui să fie de la o stea căzătoare pe minut la peste o sută pe oră. Cel mai bine veți vedea stelele căzătoare după miezul nopții, pînă către 3 am, așa.

Și acum, că v-am făcut programul pentru nopțile astea, să povestim puțin și de ce se întîmplă ploaia asta de stele.

În fiecare an, Pămîntul trece prin norul de particule lăsat în urmă de cometa Swift-Tuttle. Acum vreo 1000 de ani, cometa asta a lăsat cel mai mult praf în drumul ei spre Soare. Dar la trecerea din 1862 a mai lăsat o dîră, un filament mai dens. Cînd trecem prin el, ploaia de stele se transformă în furtună. Particulele astea (mici-mici, cît un grăunte, cel mai des) intră în atmosferă și ard, lăsînd dîre spectaculoase în urma lor.

De fapt, mai corect este să spun că intră atmosfera în ele. Pentru că planeta noastră e ca un bolid care gonește cu peste 100.000 de kilometri pe oră în jurul Soarelui. Și exact la fel cum, în ninsoare, toți fulgii care cad pe parbriz par că vin dintr-un singur punct, așa și stelele căzătoare dintr-o ploaie par că vin dinspre un punct pe cer. Care punct e într-o constelație, deci ploile de stele vor purta numele constelației respective. În cazul de acum, este vorba despre Perseu (și am și o poveste drăguță despre constelația asta.

Deci, ce mai stați? Luați o păturică, luați the subject of your affection și căutați un loc întunecat. Gata, love is in the air, cum se spune…

PS: În spiritul adevărului științific, mă văd obligat să vă spun: puteți vedea stele căzătoare în orice noapte (ba chiar zi) a anului. Dar pentru asta trebuie să consumați (responsabil, desigur) destul de mult.