Și bărbații plîng de la ceapă

Oricît de mari și tari am fi, noi, bărbații, ceva tot ne face să lăcrimăm (pe lângă momentele în care ne devalizează nevestele cardul): ceapa. Cum ajungem s-o tăiem, cum ne purtăm ca niște prințese smiorcăite. Dar nu vă faceți griji, Tata Uraniu vine și acum cu o soluție. După care mai vine cu încă nouă. Zece vă dau, să ajungă la toată lumea!

De fapt, ce se întîmplă? Celulele cepei conțin acid sulfenic și sulfoxizi ai unor aminoacizi. Cînd tăiem ceapa, secționând celulele, substanțele de mai sus se degajă și ni se bagă în ochi. Acidul sulfenic e iritant, deci reacția firească a ochiului e să clătească cu apă (lacrimi). Doar că apa intră în reacție cu acidul sulfenic și, împreună, fac una și mai lată: acid sulfuric. Ăsta irită mai departe, plouă cu lacrimi – cercul vicios e gata, iar noi plîngem ca niște fetițe.

Trebuie, deci, împiedicat acidul sulfenic să ne ajungă la ochi. Cum faceți asta?

1) Lucrați cu un cuțit foarte-foarte ascuțit. Da’ foarte ascuțit, cît să te poți rade cu el! Pentru că atunci veți despica printre celule, nu prin ele și nu se mai degajă gazele.

2) Înainte de a tăia ceapa, țineți-o cinci minute în congelator. Sau mai mult în frigider. Cînd cepele sînt reci, sîngerează mai puțin, deci și voi veți plânge mai puțin.

3) Nu știu de ce funcționează asta, dar funcționează, confirmat: aprindeți un chibrit, stingeți-l și țineți-l între dinți cît tăiați ceapa. Dacă sînteți duri, nu-l stingeți (vedeți mai jos). Da’ vă asumați riscurile!

4) Din aceeași categorie: respirați pe gură, nu pe nas, cînd sînteți în plin măcel de ceapă. Cresc șansele ca gazele astea degajate să nu ajungă la ochi și astfel evitați tot supliciul, plus că saliva dizolvă sulfenicul și preia ea acidul sulfuric.

5) Încă una orală: luați o bucată de pîine între dinți sau mestecați-o. Pîinea absoarbe acidul și sulfoxizii, probabil că și saliva își joacă rolul ei, oricum veți remarca un gust ușor amărui/cepos după aia. E dovada că gazele s-au oprit în gură, în pîine și salivă. Ce contează? Ochii v-au scăpat neatinși!

6) Ziceam mai sus de chibritul aprins în gură. Una dintre cele mai de succes tehnici este să aprindeți o lumînare lîngă locul unde tăiați ceapa, sau să porniți un ochi la aragaz. Asta, desigur, dacă e pe gaze, plitele electrice nu ajută. Focul deschis “suge” gazele degajate la tăierea cepei și le arde. Dacă dispar, nu mai are ce ajunge la ochi, nu? 🙂 Simplu ca bună-ziua!

7) Tot din categoria “nu ajung gazele la ochi” (de fapt, asta era ideea cu toate trucurile de mai sus) este folosirea unui mic ventilator în “zona de tăiere”.

8) Asta e din experiența personală: purtați lentile de contact. După ani de tăiat ceapă cînd cu lentilele pe ochi, cînd cu ochelari, timp în care am observat că plîngeam mult mai abundent cu ochelarii, am înțeles și ce se întîmplă. Irisul este zona cea mai vascularizată și inervată din “partea vizibilă” a ochiului, deci dacă o acoperim cu lentile de contact, acidul irită doar albul ochiului, care nu e nici pe departe la fel de inervat.

9) În lipsa tuturor acestor soluții, există una pentru care e bine să n-aveți martori, pentru că veți folosi o pereche de ochelari de scafandru. Izolare garantată a ochilor, nu veți plînge, dar sigur veți arăta ridicol.

10) Am păstrat cea mai evidentă soluție pentru final: vreți să nu vă ajungă acidul sulfonic în ochi? Simplu: dați ceapa soției să o taie (tot v-a devalizat cardul!) și părăsiți zona de război. Garantat 100%.

Text publicat în Cațavencii din 30 ianuarie 2013.