Cum o să-mi petrec sfîrșitul lumii. Hrana (V)

Vorbeam ieri despre procurarea mîncării. Adică, în principiu, despre vînătoare. Azi învățăm să facem două tipuri de capcane (una pentru pești în ape de munte, pe care o știu de cînd eram mititel pe lîngă Bistrița, și una pe care am descoperit-o recent pe – desigur 😀 – net). Și ar trebui să ne facem o idee și despre sulițe și arcuri/săgeți (vorbeam noi și despre asta ieri).

Bun, capcane pentru pești. Uitați cîteva sugestii în poza alăturată. Cea de jos e aia despre care vorbeam ieri, capcana –fund-de-sticlă-de-șampanie. Cu niște sfoară și răchită, se face imediat, după un pic de exercițiu. Eu reușeam să fac asta cînd eram destul de mititel. Nu văd de ce nu v-ar ieși vouă în caz de sfîrșitul civilizației:). Nu știam modelul ăla din stînga sus, dar e de reținut. Adică eu l-am reținut deja.

Trecem acum la capcane pentru animale. Doar v-am zis că e mai comod să pregătești o capcană din asta și să aștepți, decît să vînezi activ. Există un model de capcană din care nici un animal mai mic nu scapă. Mai mic, pentru că încă nu vă apucați de vînat cerbi și urși. Asta  – mai tîrziu. Capcana pe care v-o arăt mai jos se cheamă “figure 4 deadfall” pentru că are forma cifrei 4 și are o lespede mai grea care face orice animăluț destul de pilaf. Și nu vă trebuie decît o piatră mai mare și mai plată și trei bețe. Aaa, și ubicuul briceag. Aloo, VictorInox, săriți, fraților, cu reclama!

Pentru că o poză face mai mult decît o mie de cuvinte, uite, vă atașez trei bucăți, pentru că există niște detalii de “sculptare” care vă ajută la greu. Șpilu-i simplu: momeala-mîncare se plasează în dreapta joncțiunii “A”. Cînd animalul se agață de haleală, bățul orizontal sare din agățătoarea din A, Bățul oblic face un arc mare de cerc iar lespedea cade peste victimă. Pam-pam, prînzu-i gata!

Ăsta-i un crash-course pe capcane. Mai sînt cursele cu laț, dar ălea-s nițel mai grele, cred eu, deci vă las pe voi să experimentați. Trecem la arme mai de “indieni”: sulița și arcul.

Sulițe se pot face în multe feluri, dar în toate este nevoie de un băț lung și drept. Întîi, dacă n-aveți un vîrf de metal sau de piatră, ascuțiți vîrful de lemn al suliței, aprindeți un foc și încingeți vîrful pînă cînd se aprinde. Apoi îi dați forma de – well – vîrf și căliți sulița. Dacă găsiți un vîrf de piatră sau fier, crestați bățul în cruce sau în linie (ca la șurubelnițe!) la vîrf și atașați vîrful, după care fixați-l cu o sfoară, o bucată de piele, ceva ud. Uite aici un site care vă va ajuta să înțelegeți mai bine la ce mă refer: http://www.wikihow.com/Make-a-Spear. Adevăru-i că internetul e grozav, tot ce nu știm găsim aici. Cît mai găsim internetul.

Și acum, cel mai greu: cum să facem un arc. Săgeți – e simplu, cum ați făcut suliță faceți și săgeți. Da’ mai mici, zic eu. iar la capătul opus vîrfului puteți cresta săgeata în patru și atașa niște pene de pasăre, pentru precizie.Trecem la arc (și din astea făceam cînd eram mic, dar nu-mi amintesc să fi vînat ceva, ever). Alun, ulm, fag, salcie – toate ăstea-s bune, sînt esențe elastice și asta ne trebuie. Totu-i să găsiți o bucată tînără, de vreun metru-un metru și ceva, dreaptă și fără cioturi. O cojiți de scoarță, îi faceți crestături la capete, tensionați arcul și legați sfoara/nylon-ul/ce aveți voi pentru coarda de arc. E important să curbați arcul înainte de a se usca lemnul, altfel se va rupe la prima săgeată trasă. Și nu vreți să se întîmple asta.

Acum sînteți pregătiți pentru a înfrunta sfîrșitul lumii: știți să găsiți apă, să faceți foc și să vă hrăniți. Cum li se spunea piloților francezi în răzbel, “Bonne chase and bonne chance”.

Iar de luni începem să reclădim civilizația: fier, hîrtie, toate tehnologiile astea care vor fi pierdute pînă atunci.

Citește și celelalte episoade din “Cum o să-mi petrec sfîrșitul lumii” aici.