De la Pămînt la… unde?

V-ați întrebat vreodată cum de s-a brodit ca Soarele să fie de patru sute de ori mai mare și tot de patru sute de ori mai îndepărtat decît Luna – așa e, nu mai verificați –, astfel încît să ne bucurăm noi de eclipsele astea superbe în care cele două discuri se suprapun perfect?

De fapt, nici măcar n-a fost întotdeauna așa. Și nici nu vor rămîne lucrurile așa mult timp. Pe scara temporală a universului, vreau să spun.

Demult, pe cînd puricele nici măcar nu începuse să se potcovească, Luna era mai aproape și se învîrtea mai repede. Adică arăta mult mai mare decît superluna de zilele trecute, și nici nu-și arăta tot timpul aceeași față. E drept, făcea asta pentru bacterii, că noi nu eram prin zonă. Însă forțele mareice au ajuns să schimbe acest lucru.

Hă? Forțe mareice? WTF? Relax, e mai simplu decît sună. Atracția gravitațională a lunii face ca “sub ea” și în partea opusă a Terrei apele să se ridice mai mult ca în rest. E ceea ce numim “maree”. Dar Pămîntul se rotește în jurul axei lui destul de repede (în 24 de ore) iar suprafața trage apele alea după ea. Adică nu sînt fix sub lună, ci un pic înaintea ei. Și totodată “trag înapoi” de suprafața Terrei, încetinindu-i rotația. (Cînd s-a format Luna, în urma unui impact, ea era pe la vreo 20.000 de kilometri, iar o zi avea 16-18 ore).

La rîndul lui, Pămîntul acționează mareic asupra Lunii. În primul rînd, mareele lunare sînt de piatră, deci au încetinit rotația Lunii foarte repede, făcînd-o să stea tot timpul cu aceeași față către noi. Adică acum Luna face o tură în jurul Terrei în exact același timp în care face o rotație în jurul propriei axe (și-a sincronizat orbita tipa). În plus, fiindcă mareele oceanelor noastre sînt un pic înaintea lunii, “trag” și de ea, mărindu-i astfel viteza și, deci, aruncînd-o, ca dintr-o praștie, pe o orbită superioară. Mai sus, cum ar fi. Cu cîte 3,8 centimetri pe an, zic aparatele lăsate de misiunea Apollo pe Lună. Iar ziua terestră se tooot lungește, încet, astfel ca peste vreo 15 miliarde de ani o zi va dura exact cît o lună, adică 55 de zile de acum.

Abia atunci să vezi dileme cu plata salariilor în presă. La sfîrșitul lunii (pe seară) va veni angajatul să-și ceară banii, iar mogulul o să-l mai amîne “cu cîteva zile, pînă intră o sumă mai mare în cont”.

Noroc că n-o să mai prindem și circoteca asta. Peste vreo 6 miliarde de ani explodează Soarele.