“Înot” se scrie fără “p”

Hai, recunoașteți, toți ați trecut prin asta: stați, liniștiți, la plajă, savurînd berea aia la cutie păstrată rece într-o gropișoară făcută de ăla micu’ în nisip cînd, deodată, simțiți o gîdilitură sub buric. Gîdilitura se intensifică, devine o vagă durere, apoi o presiune de nesuportat, vă uitați împrejur, nu e nici o toaletă pe o rază de cinșpe kilometri, dar aveți marea lîngă voi. Vă repeziți în apă, eventual strigînd, ca grecii, “Thalassa, thalassa”, doar așa,ca să pară că de fapt chiar vă interesează marea. Iar cînd ajungeți undeva, în apă pînă la brîu, avîntul antic se potolește brusc și o lumină senină și deosebit de relaxată vi se instalează pe față. Tocmai ați contribuit cu vreo juma’ de litru la incredibil de vasta cantitate de apă din oceane.

Dar oare ați făcut bine? Pentru voi, cu siguranță, de-aici și lumina aia de care vorbeam. Pentru locuitorii apei, însă, poate n-a fost cea mai bună idee. Nu că i-ar deranja gustul. În fond și la urma urmei, fish have sex in it, nu? Dar, conform unor studii recente despre care am aflat și eu din Time, tocmai ce ați otrăvit, un pic mai mult, apa în care vă bălăciți.

Cel puțin asta susțin cei de la Autoritatea Locală pentru Dezvoltare Urbană și Mediu care răspunde de lacul Eichbaum din nordul Germaniei. Cică urina “deversată” în lac de către înotători conține cantități uriașe de fosfat, care funcționează ca un îngrășămînt pentru niște alge a căror creștere extrem de agresivă e responsabilă de absorbirea oxigenului din apă. Peștii nu mai pot respira și mor. Cel puțin asta se crede că s-a întîmplat cu vreo 500 de pești din lacul mai sus pomenit. Iar cei de la ALDUM i-au contactat pe cercetătorii de la universitatea locală ca să-și dea și ei cu părerea. Mai rău, cică algele respective mai eliberează și o toxină în apă, grăbind procesul.

Bine, ăștia de la ALDUM zic că mai poate exista o cauză, și anume patinatorii pe suprafața – iarna înghețată –  a lacului. Cică patinatorii fac gălăgie, scot peștii din hibernare, peștii n-au ce respira, mai și îngheață, drept care mor.

Iar dacă trageți concluzia că doar înotătorii din lacuri ar fi responsabili de moartea prin pipi a peștilor, s-ar putea să vă înșelați. Conform articolului din Time despre care vorbeam, ecologiștii care urmăresc Marea Barieră de Corali din largul Australiei îi avertizează pe amatorii de SCUBA și snorkeling de pe-acolo să nu se ușureze în apă, pentru că dezvoltările explozive de alge ajutate de fosfații din urină duc la distrugerea coralilor. Mai bine să lăsăm încălzirea globală să se ocupe de distrugerea coralilor, se pare că face o treabă foarte eficientă. Nu e cazul să o ajutăm și noi. Presupunînd că sîntem atît de norocoși încît să ajungem pe la Marea Barieră de Corali.