Stilouri care printează cartilaje și haine care se curăță singure

*Sînt sigur că ați auzit de imprimantele 3D. Și cam la fel de sigur ați auzit de celulele stem (la noi se mai cheamă sușă, da’ e un nume tare enervant, deci eu o să le zic “stem”). Dacă n-ați auzit, celulele stem sînt un fel de protocelule, nediferențiate, care se pot diviza normal și se pot specializa, transformîndu-se în orice fel de celule. Sînt grozave, pentru că permit “reparea” corpului, dezvoltîndu-se în tipul de celulă necesar pentru diverse situații. Ei bine, cercetătorii australieni de la ARC Centre of Excellence For Electromaterials Science au combinat imprimantele 3D și celulele stem. În sensul că au realizat un “stilou” portabil care printează cu celule stem în orice formă, cu mare rată de supraviețuire a celulelor. Stiloul a fost realizat în colaborare cu chirurgii ortopezi de la spitalul St. Vincent, în Melbourne, pentru a putea construi implanturi cartilaginoase direct în timpul operațiilor. Stiloul folosește o cerneală biologică pentru a transporta celulele stem, și are o sursă mică de lumină care solidifică cerneala. Iar rata de supraviețuire a celulelor este de peste 97%. Vă dați seama la ce s-a ajuns? Mîine-poimîine ne vor crește ăștia cîte un rinichi nou direct în operația de scoatere a celui vechi!

*În plus, chirurgii ăia care tocmai au operat și s-au umplut de sînge au, de-acum, o grijă mai puțin. Mă rog, de fapt n-o aveau nici înainte, dar cineva tot trebuia să spele “uniformele” alea. Ei bine, gata! Tocmai s-a inventat – tot în Australia, am vaga impresie că australienii sînt pe cale să devină noii cercetători britanici – deci tocmai s-a inventat haina care se curăță singură. Metoda are de-a face cu creșterea (ieftină și eficientă) unor nanostructuri speciale, care descompun materia organică direct pe haine, cînd acestea sînt expuse la lumină. Bine, merită să vă arăt și titlul original al articolului: “Rezonanță plasmonică de suprafață: țesături cu nanostructuri solide de argint și cupru cu proprietăți de rezonanță plasmonică localizată la suprafață pentru cataliză reductivă eficientă indusă de lumina vizibilă”. Pe bune, ăsta-i un titlu de articol științific. Dar, în esență, spune cam ce v-am zis eu: lumina transferă energie nanostructurilor, care degradează materia organică. De pildă, maioneza scăpată pe cravată înaintea unui miting important. Problem solved! În vreo 6 minute sub un bec, cravata se curăță singură. E drept, de la idee la practică va mai dura o vreme, cu experimente ca-n reclamele cu detergenți, deci poate nu e cea mai bună idee să aruncați mașina de spălat pe geam. Dar puteți arunca televizorul, pentru că reclamele vor fi exact la fel.

Text apărut în Cațavencii din 6 aprilie 2016.