Prin 1990, parlamentarii noștri susțineau că legea gravitației ar trebui să fie suspendată, sau cel puțin rediscutată în Parlament. Sau CPUN, cum se numea pe atunci. Tot ei erau revoltați că apa din București are prea mult hidrogen, auzi tu, 66%!
Dar să nu ne impacientăm, se întîmplă și la case mai mari. Săptămîna Luna trecută, într-un vot istoric, Senatul american a căzut de acord, cu o majoritate de 98 la 1 (o absență), că încălzirea globală nu e o făcătură, ci chiar se întîmplă. Yupiii! Nu, nu mă bucur că avem încălzire, ci că, în sfîrșit, au căzut și ăștia de acord, ba chair au consfințit asta printr-un vot. Dar stați, că nu s-a terminat. Încă patru amendamente, care susțineau că omul are o contribuție “majoră” la asta, au picat. De fapt, unul dintre ele spunea doar că omul a contribuit și el la încălzirea globală. Nu contează, a picat și amendamentul ăsta.
Iar asta se întîmplă în timp ce 97% dintre oamenii de știință sînt de acord de vreo 15 ani (cel puțin) că industrializarea a jucat un rol major în încălzirea globală. Nu mă credeți? Uite aici, e pe site-ul NASA http://climate.nasa.gov/scientific-consensus/: “Observații din întreaga lume arată fără dubiu că au loc schimbări climatice, iar cercetări științifice riguroase demonstrează că gazele de seră emise de către activitățile omului sînt motorul principal.” Da, știu, unii vor spune că e greșit “încălzire globală”, că ar trebui să spun, ca americanii, “schimbări climatice”. Nu, nu e mai corect politic și nici nu este vorba că n-ar crede savanții că se încălzește Pămîntul. Pămîntul se încălzește mult mai rapid ca în trecut. De fapt, creșterea temperaturii la nivelul întregii Terre are ca efect schimbări locale ale climatului, inclusiv ierni mult mai reci, veri mult mai uscate, uragane mai devastatoare, incendii scăpate de sub control și alte chestii prăpăstioase, dar reale. Nu știu dacă ați aflat deja, dar anul 2014 este cel mai călduros din 1880, de cînd se înregistrează temperaturi la nivelul întregului Pămînt. Și, foarte probabil, cel mai călduros în ultimii 4000 de ani.
Tot în timpul ăsta, tocmai a apărut un studiu care arată că oceanul a absorbit o cantitate de căldură mai mare ca în anii trecuți. Asta nu ar fi nimic surprinzător. Dar cantitatea absorbită este atît de mare, încît ieșea din grafic!
De ce ne pasă? Păi, e drept că oceanul înghite cam 90% din căldura generată de gazele de seră. Însă o și eliberează înapoi în atmosferă, ceea ce înseamnă că mai multă căldură înghițită = mai multă căldură eliberată mai tîrziu. În plus, căldura face ca apa să se dilate, deci o să ne trezim cu inundații și mai mari, pe lîngă nivelul în creștere de la apa topită din ghețari. Cam nasol. V-aș băga în cifre, dar mi-e teamă că o să fugiți.
Așa că n-o fac, vă las doar cu o estimare. Zice Stefan Rahmstorf, profesor la Institutul de Cercetare asupra Impactului Climatic din Postdam: ”Creșterea în cantitatea de căldură din oceane se ridică la 17×1022 Jouli în ultimii 30 de ani. Cantitatea asta este atît de mare încît echivalează cu detonarea unei bombe de la Hiroshima în ocean în fiecare secundă timp de 30 de ani.”
Text apărut în Cațavencii din 28 ianuarie 2015.
De-a tura-vura