Războaiele vampirilor

Staţi liniştiţi, nu am înnebunit. Nu e vorba de vampirii ăia aşa-zis macho din filmul cu fata aia care are mereu gura căscată. Nu, vorbim despre ceva mult mai comun, dar lejer mai periculos, pentru că există de-adevăratelea. Este vorba despre ţînţari. Toţi sînt enervanţi, dar unii sînt şi foarte periculoşi. Mai ales cei care transmit malaria şi febra Dengue (i se mai spune “febra oaselor rupte”, pentru că durerile cauzate te fac să crezi că ai oasele rupte).

Ei, pe lîngă toţi banii lui Bill Gates băgaţi în eradicarea malariei, mai e nevoie şi de idei. Aici intervin cercetătorii, care duduie de ele. De idei. Toate implică ţînţari-mutant. Cu nişte superputeri foarte interesante, ia de vedeţi mai jos. Eu le-am găsit într-un articol de pe Gizmodo şi mă grăbesc să vi le împărtăşesc, sînt prea mişto.

Prima (şi cea mai simplă) idee presupune genocidul. Adică asasinarea tuturor ţînţarilor răi. Dacă asta trebuie să facem ca să scăpăm de febra Dengue, o facem, nu? Pînă la urmă, au făcut oamenii chestii mult mai nasoale.

Una dintre tehnici: cercetătorii au modificat genetic ţînţarii în aşa fel încît larvele lor mor tinere şi n-apucă să muşte pe nimeni. Da, genocid. Dar jumătate din populaţia Terrei riscă să facă febră Dengue. Poate că merită, nu?

Însă există şi alte variante. În Brazilia, Austria, Vietnam şi Indonezia, vor fi eliberaţi în sălbăticie zeci de mii de ţînţari infectaţi cu bacteria Wolbachia. Bacteria asta lucrează ca un vaccin şi prezervativ: în ţînţarii cu Dengue boala e suprimată, iar ouăle rezultate din împerecherea unei ţînţar Dengos cu o ţînţăriţă cu Wolbachia nu se transformă în larve. Şi în felul ăsta, se evită şi genocidul.

Altă idee, dar nu la fel de eficientă: nişte americani le-au “tăiat” nasurile ţînţarilor. Astfel încît ăştia nu mai disting mirosul uman (favoritul lor) şi se reped ca proasta la orice animal. Merge, dar nu e perfectă soluţia asta, pentru că doar limitează, nu elimină infectarea.

Dar altă idee sună foarte mişto. Dacă nu poţi bloca înţepătura, le poţi afecta mobilitatea, nu? Tot un american a venit cu ideea să modifice genetic tînţarii astfel încît femelele (cele care pişcă) să se nască fără aripi. Da, sună similar cu ideile genocidale, dar poate că merită: doar în 2012, peste 200 de milioane de oameni s-au îmbolnăvit de malarie, şi peste 600 de mii au murit. Cam nasol, nu?

Însă ideea care îmi place mie cel mai mult presupune să-i imunizăm chiar pe ţînţari împotriva malariei. Astfel încît să nu mai luptăm noi contra bolii, ci chiar ei. Cum? Păi, paraziţii de malaria sînt specifici gazdelor. Malaria care îmbolnăveşte oamenii nu le face nimic şoarecilor de laborator. Şi atunci, cercetătorii vor să izoleze gena imunităţii în şoareci şi să le-o paseze ţînţarilor. Astfel, ţînţarii s-ar vindeca de malarie şi n-ar transmite-o mai departe.

Toate astea par complicate, dar e nevoie de abordările genetice dintr-un motiv simplu şi care are de-a face cu un SF celebru, în care nişte călători în trecutul dinozaurilor omoară din greşeală un fluture. Modificările de mediu care survin schimbă dramatic prezentul. Dacă vreţi, e povestea cu bătaia din aripi a fluturelui în Sydney care generează un uragan la New York, doar că în timp, nu în spaţiu. Ţînţarii sînt importanţi în ecosistem. Şi da, nici efectul modificărilor genetice nu e lămurit. Dar cred că e un risc pe care merită să ni-l asumăm, dacă eradicăm malaria. Totu-i să nu scăpăm de dracu’ şi să dăm de tac-su’.

Text apărut în Caţavencii din 1 octombrie 2014.