Vă povesteam, săptămîna trecută, cum tot ce facem în agricultură este să manipulăm organisme modificate genetic. E drept, cele mai multe au fost modificate genetic de-a lungul a mii de generații, prin încrucișări selective, dar unele fructe și legume pe care le luăm de “naturale” au fost produse în laborator, prin iradierea semințelor și păstrarea plantelor cu trăsături dezirabile. Un proces cam ca selecția artificială din ultimele mii de ani, doar că mai rapid.
O altă cale este introducerea unor gene străine, a căror prezență duce la trăsături noi. Chestia asta se face, de exemplu, prin folosirea unor bacterii cărora li s-a introdus gena dorită și care, apoi, “infectează” planta, transmițîndu-i din propriul ADN. Și sînt sigur că respingerea pe care o au mulți față de OMG-uri poate fi atribuită unei singure gene, introdusă în tot mai multe recolte, o genă care face ca planta să fie rezistentă la glifosat, pe numele lui comercial Roundup. 
Da, un erbicid produs de Monsanto, care produce și semițele de plante rezistente la el. Glifosatul este, probabil, cel mai des-folosit erbicid, și dacă ai o plantă care rezistă la glifosat, în timp ce buruienile mor, e super, ți-ai asigurat recolta. Problema este că rezistența la glifosat înseamnă și prezența acestuia în planta respectivă, la vremea recoltei. Și mai înseamnă că agricultorii sigur vor folosi mai mult Roundup decît înainte, cînd planta nu era rezistentă. Că –nu-i așa?– “doar nu l-o mînca porumbul”. De fapt, îl și mănîncă. În plus, folosirea intensă a glifosatului va avea, în final, efectul antibioticelor. Adică se vor naște super-buruieni rezistente, și atunci să te ții.
Dar din cauza Roundup-ului și a temerilor asociate, se cam trec cu vederea alte modificări genetice, cu adevărat utile. De exemplu, celebrul “orez auriu” a fost modificat genetic încît să producă vitamina A în boabe, astfel luptînd împotriva avitaminozei A, care chiar poate duce la orbire, spre deosebire de diverse activități comune, dar bîrfite în legende urbane. Apoi, mai există plante inginerizate să sintetizeze singure un insecticid natural, produs de bacteria Bacillus thuringiensis. Și mai există plante modificate genetic pentru prelungirea duratei de conservare a gustului, sau pentru sintetizarea unor compuși considerați foarte sănătoși, cum ar fi ananasul cu licopen sau roșiile cu antocianine.
Oricum ai da-o, modificările genetice ale plantelor, chiar dacă făcute spre a ne ajuta, duc la foarte multe controverse și reticențe. În bună măsură și “datorită” unor oameni care susțin că orice e nou e rău, fără a se mai obosi să studieze puțin problema. Ignoranța face furori, ca de obicei. Dar și practicile companiilor precum Monsanto sînt de condamnat: modifică semințele și fac planta sterilă, astfel încît să trebuiască să cumperi semințe tot de la ei în anul următor. Not cool, man!
Și știți ce-i cel mai ciudat? De departe cea mai neînțeleasă și radicală metodă de modificare genetică e cea de care aminteam mai sus, cu iradierea semințelor. Și totuși, o folosim de peste cincizeci de ani fără probleme. De-a mirărilea! Pînă la urmă, în povestea asta cu organismele modificate genetic, mult mai mult este emoție și mult prea puțin știință. Dar asta este problema noastră, nu a plantelor.
Text apărut în Cațavencii din 29 aprilie 2015.
2 comments
Daria
June 15, 2015 at 22:37 (UTC 2) Link to this comment
Ignoranta poate fi, intr-adevar, o problema – de ambele parti. Spuneti ca se foloseste iradierea semintelor de cincizeci de ani, fara probleme. Mie nu mi se pare ca ar fi fara probleme – a crescut incidenta cancerelor si a alergiilor de tot felul, nu mai vorbesc de epidemia de diabet si obezitate, oamenii sunt in general mai bolnavi decat erau acum cincizeci de ani.
Monsanto a distrus fermierii care nu au cumparat semintele lor – i-au dat in judecata pentru, chipurile, incalcarea proprietatii intelectuale, cand culturile acestora au fost contaminate cu semintele modificate genetic ale monsanto, pentru ca deh, polenul nu se opreste la gardul fermei. I-au bagat in faliment pe cei mai multi dintre ei. Observatia “not cool, man” ma revolta, pentru ca suna usor a mistocareala ieftina.. Intr-adevar, not cool sa distrugi vietile unor oameni care au stat toata viata la munca pamantului, ca sa-i hraneasca si pe altii. Not cool sa fii imbracat in costume de protectie atunci cand stropesti culturile cu Roundup (deci nu e sigur sa stai fara masca langa ele cand le stropesti, dar poti sa le mananci fara probleme). Not cool sa obtii controlul asupra productiei de hrana. Eu as zice chiar ca e scandalos si strigator la cer, dar ma rog, sunt mai ignoranta.
Comparatia intre modificarile genetice facute prin incrucisari de-a lungul a sute sau mii de ani si modificarile genetice facute peste noapte in laborator e un mod deloc subtil de a le sustine pe acestea din urma. Evolutiile in natura dureaza sute sau mii de ani, nu se fac peste noapte. Ceea ce a facut taranul prin hibridizare a tinut un pic cont de ciclul natural. Ceea ce face omul de stiinta acum tine cont doar de stiinta. Iar stiinta nu e perfecta. Daca ati uitat, stiinta a spus la un moment dat ca DDT-ul e cat se poate de sigur. Cautati de curiozitate pe Google, ca sa vedeti cam cat de sigur a fost. De neonicotinoide ati auzit? Si ele sunt sigure nevoie mare, mai putin ca omoara albinele. Mda, niste insecte nesemnificative, nu fac decat sa polenizeze plantele si sa produca unul din cele mai complete alimente. In rest… bazaie ca nebunele si ataca oamenii, deci trebuie exterminate, nu?
In privinta mofidicarilor genetice, stiinta e ca un bebelus care vrea sa alerge inainte sa invete sa mearga.
Numai ca experimenteaza pe noi toti – noi suntem cobaii, impotriva vointei noastre de ignoranti. De asta resping eu OMG-urile, pentru ca am vazut ca stiinta e departe de a fi perfecta, se fac tot timpul descoperiri noi, iar unele le invalideaza complet pe cele vechi. Cate medicamente s-au bagat pe piata inainte sa se descopere ca efectele adverse pot duce pana la deces? Si nu resping doar OMG-urile, apropo, ci si culturile hidroponice, si utilizarea erbicidelor si pesticidelor in exces.
Da, porumbul a fost “modificat genetic” initial prin hibridizare pentru a fi facut comestibil. Acum e modificat si mai tare, e cultivat ca monocultura pe suprafete uriase si, din cauza supraproductiei, e utilizat cam in toate cele – am fost socata sa aflu ca exista sirop de porumb pana si pe cartofii prajiti, in paine sau in ketchup. Vrei, nu vrei, mananci porumb modificat genetic, care nu e atat de sigur pe cat vreti sa credeti. Ca dovada, obezitatea si diabetul, care au ajuns la cote alarmante. Nu mai vorbesc de distrugerea mediului, a solului si a biodiversitatii prin monoculturi, ca asta e o cu totul alta discutie, in care corporatiile nu vor sa intre.
Intrebarea mea este: daca sunt atat de sigure OMG-urile, de ce refuza companiile producatoare etichetarea? Mi s-ar parea normal sa stiu ce e in alimentele pe care le consum si sa fac eu alegerea, in ignoranta mea, nu sa o faca ei pentru mine. Emotia despre care vorbiti tocmai de aici cred ca apare – suntem toti considerati prosti, ignoranti, incapabili de a lua o decizie buna pentru noi insine, asa ca ni se face bine cu forta. Tocmai aceasta atitudine a corporatiilor ma face sa resping ce imi ofera.
Nu in ultimul rand, pozitia dv. mi se pare usor naiva – ca firmele de biotehnologie fac toate aceste modificari “spre a ne ajuta”, dar ignorantii nu si nu. Nu stiam ca principiul de baza al capitalismului este sa ajute oamenii. In ignoranta mea crasa, credeam ca principiul de baza e sa acumulezi capital, adica sa faci profit.
Tata Uraniu
June 15, 2015 at 22:46 (UTC 2) Link to this comment
Răspunsul dvs. este exact motivul pentru care am scris textul ăsta. E dreptul dvs. să vedeți poziția mea drept ușor naivă, eu am spus destul de clar ce am vrut să spun și dvs. ați interpretat după cum propriul fel de a privi lumea. Eu nu vorbesc deloc despre “firmele care fac biotehnologie ca să ajute oamenii”. Asta fac cercetătorii. Și tocmai, că eu fac în mod clar deosebirea între practicile de rahat ale Monsanto și tehnologia de modificare genetică. Dar aveți păreri foarte ferme și clare despre lucrurile astea, așa că nici măcar nu încerc să le contrazic.