Hard disk-uri și diode din ADN

*Mai țineți minte, din liceu, despre ADN? Cărămida fundamentală a vieții, bla-bla-bla? ADN-ul (pe numele lui complet acid dezoxiribonucleic) este, de fapt, o supermoleculă, un polimer lung făcut din unități numite nucleotide. Grupuri de nucleotide formează gene, iar genele reprezintă rețeta producerii de proteine necesare unui organism pentru a trăi. După cum ați văzut cu siguranță în poze, ADN-ul arată ca o scară răsucită. Cea mai mare moleculă de ADN din oameni este în cromozomul 1, are 220 de milioane de trepte, iar dacă ar fi întinsă (dezrăsucită) ar avea vreo 85 de milimetri. Și asta e doar o moleculă, prezentă în fiecare nucleu celular, în toate celulele corpului!

ADN-ul și modul în care transmite el informația genetică din tată-n fiu e, în sine, o poveste fascinantă. Mă rog, mai puțin poveste, că e o treabă destul de tehnică. Dar nu despre felul în care ADN-ul ne-a făcut oameni vreau să vă povestesc azi. Ci despre ce mai facem noi din ADN.

De exemplu, facem hard-diskuri. Mă rog, nu facem efectiv HD-uri, dar stocăm informație în lanțul de ADN. De fapt, asta face și natura, de sute de milioane de ani, dar acum putem și noi. Cercetătorii de la University of Washington au reușit să ia două imagini și să le transcrie în alfabetul de patru litere al ADN-ului. Au sintetizat lanțul ăsta artificial de ADN, iar dup-aia au reușit să-l citească și au recuperat integral cele două imagini. N-ar trebui să mai mire pe nimeni, dar una dintre cele două fotografii era cu o pisică. Codarea în ADN este, practic, o metodă extrem de compactă și de durabilă de stocare a informațiilor. De aici pînă la stocarea unor fișiere video, audio sau orice altceva nu mai e decît un pas, care va fi făcut cu siguranță în următorii cîțiva ani. Ca să vă dați seama ce înseamnă codificarea informației în ADN, cercetătorii susțin că “ar putea reduce spațiul de stocare al datelor care astăzi umplu un supercentru Walmart pînă la dimensiunea unui cub de zahăr”. “Oau” e puțin spus, deja îmi trebuie o interjecție mai puternică.

*Știți ce e aia o “diodă”? Da, am învățat și asta la liceu, but nobody gave a fuck. Perfect de înțeles, școala a fost (și a rămas) destul de sinistră. Dar și despre asta, altădată. O diodă este un dispozitiv electronic care permite trecerea curentului într-o parte, dar nu și invers. E una din chestiile alea de bază din toate electronicele ce ne înconjoară. Cea mai mică diodă din lume tocmai a fost fabricată din ADN de cercetătorii de la Universitatea Ben-Gurion împreună cu cei de la University of Georgia. Știți cît de mică e? Imaginați-vă cromozomul ăla “1” de care vă spuneam mai sus: o scară răsucită cu 220 de milioane de trepte. Acum tăiați o scăriță cu doar 11 trepte din cromozom. Acum mai tăiați o dată scărița, pe lung, astfel încît să aveți doar jumătate din ea. Ei bine, atît de mare e dioda cu pricina. Între anumite “trepte” ale ADN-ului, cercetătorii au mai strecurat o moleculă care să permită ADN-ului funcționarea ca diodă. Sigur, nu-i perfectă. Nimic nu e: ideal, o diodă ar permite trecerea unui curent infinit într-un sens și nimic în partea cealaltă. În realitate, treaba asta nu se întîmplă. Între curenții care trec într-un sens și în celălalt se face un raport, și cu cît raportul e mai mare, cu atît dioda e mai bună. Asta din ADN are raportul de 15/1. Nu e grozav. Dar e cea mai mică diodă din lume! Și poate n-ați aflat, dar micimea contează!

Text apărut în Cațavencii din 13 aprilie 2016.