Și cercetătorii au zis: să fie celulă!

473. Ăsta este numărul minim de gene necesare unui organism pentru a fi viu. Adică pentru a se hrăni și reproduce singur. Și știm asta pentru că o echipă de cercetători conduși de Craig Venter (tipul care a descifrat genomul uman) a fabricat o bacterie nouă cu fix 473 de gene. Mai puține nu s-a putut.

Asta după ce tot Craig Venter și ai lui au reușit (și anunțat în 2010) o superpremieră: au făcut prima bacterie vie sintetică. Adică au demonstrat că, în principiu, se poate desena un genom (tot setul de gene) în calculator, genom care apoi să fie sintetizat în laborator și transplantat într-o celulă pentru a obține o celulă nouă. Care se reproduce singură și este controlată doar de genomul sintetic. Doar că bacteria din 2010 avea ceva mai multe gene.

Bacteria de acum, botezată, cu o imaginație greu de cuprins în cuvinte, JCVI-syn3.0, își are originea în același organism care a fost studiat și recreat în laborator în 2010: Mycoplasma genitalium. Este organismul cu cele mai puține gene existent în natură: 525.

Așa se vede un cluster de JCVI-syn3.0 cu magnificare de 15.000 de ori.

De data asta, Venter și echipa au inserat secvențe genetice străine în toate genele pentru a le “strica” și pentru a vedea care dintre ele sînt necesare pentru funcționarea bacteriei. Tot eliminînd gene neesențiale, au ajuns la 473 fără de care celula nu funcționa. În cîteva cazuri, cercetătorii au descoperit gene, clasificate inițial drept “neesențiale”, care făceau aceeași treabă ca altele. Și dacă ambele erau eliminate, celula murea. Așa că era musai ca una dintre cele două să existe în genomul simplificat. E, cum explică însuși Venter, ca și cum ai elimina un motor de la un avion cu reacție. Va zbura, deci ai putea să spui că motorul ăla nu era necesar. Dar dacă elimini și al doilea motor, treaba se schimbă.

Cel mai interesant, însă, este faptul că funcționalitatea biologică a 149 de gene, adică 31% din genomul minimal, este încă un mister. Pur și simplu cercetătorii n-au habar ce fac genele respective, dar fără ele celula nu e vie. Și multe dintre ele sînt conservate în numeroase specii, ceea ce le face cu atît mai interesante și demne de urmărit. O fi știut ea, natura, ce face de le-a plasat peste tot.

Oricum, ușa a fost deschisă larg. O să vedem în anii următori dacă am făcut bine sau nu. Dar eu cred că am făcut bine. Pentru că, în timp ce pericolele jocului de-a natura sînt mari și reale, posibilitățile sînt nelimitate: bacterii sintetizatoare de combustibili sintetici, sau care să curețe apele poluate, sau care să sintetizeze medicamente noi… Una dintre cele mai interesante idei, lansată de Elon Musk (prieten cu Craig Venter), este producerea de organisme sintetice care să teraformeze suprafața planetei Marte, făcînd-o primitoare pentru oameni mai repede. Ceea ce, la viteza cu care ne distrugem actuala casă, nu e o idee rea.

Text apărut în Cațavencii din 30 martie 2016.