Boala tocilarului, acum și de la smartphone

Ați auzit vreodată de nevralgie occipitală? Nu? Ei bine, o să tot auziți. Sau, cu puțin ghinion, o să simțiți. Cică e ca și cum te-ar pocni cineva în cap cu un fier încins prin care trece curent. Mă rog, asta e una din descrieri, sînt sigur că neurologii care citesc rîndurile astea au imagini mai puțin poetice, însă mai precise.

Dar să vă explic despre ce-i vorba. Pe cît am înțeles și eu, dacă termenii sînt greșiți sau descrierea e defectă, I stand corrected.

Nevralgia occipitală e provocată de presiunea suplimentară care apasă pe nervii occipitali. Ăștia sînt niște nervi care ies printre prima și a doua vertebră cervicală și urcă pe scalp, inervînd pielea din partea posterioară și superioară a capului. Cînd baza nervilor ăștia este compresată, apar dureri cronice cumplite în partea posterioară, laterală sau superioară a capului. Nasol.

Dar de la ce s-ar compresa baza nervilor? Păi, postura, desigur. Lăsați deoparte calculatoarele, sau modul în stați drept sau pe scaun. Altceva ne-a schimbat dramatic de vreo zece ani. Yup, smartfoanele.

Se pare că în anii ăștia cazurile de nevralgie occipitală au spart tavanul. Tastați doar “occipital neuralgia smartphones” în Google și vă veți convinge singuri.

Uite, un articol din Surgical Technology International de prin 2014 (citat aici) susține că înclinarea capului cu 60^o pune presiune suplimentară preț de vreo 30 de kilograme pe capul coloanei și pe mușchii din jur. Față de cele 5-6 kile, cît cîntărește capul cu totul.

Cam la fel se întîmplă cînd citim sau studiem (tocilarii știu despre ce vorbesc aici), dar hai să nu ne păcălim singuri: nimeni nu se mai omoară învățînd la bibliotecă, iar de citit, tot de pe smartphone citim.

Și cel mai bun leac e prevenția: nu mai stați cu nasul în jos în telefon! Iar dacă v-a lovit deja “durerea de telefon”, Jeremy Poulsen, anestezist și specialist în managementul durerii la Siouxland Pain Clinic (vedeți voi în linkul de mai sus) recomandă să ne întindem pe podea cu un prosopel rulat sub ceafă, de două-trei ori pe zi cîte 15 minute. Bine, el mai zice și “căldură, ibuprofen și injecții”, dar eu aș rămîne la întinsul pe parchet. 🙂

Aaa, ar mai fi și varianta în care lăsăm, naibii, mobilul și ne amintim să mai și trăim, că uite ce pățim altfel: