Mat cu regina pe tablă

Imaginați-vă că, într-o bună zi, doamna Regina Marii Britanii s-ar trezi și valetul responsabil cu îmbrăcatul madamei n-ar veni cînd sună clopoțelul. Cu chiu, cu vai, după mai multe clopoțeli, regina sare din pat, o taie spre ușă și, înșfăcînd un biscuit dintr-o cutie din alea de Ikea (reclamă neplătită!) se uită mirată împrejur, auzind, pentru prima dată în viața ei, liniștea absolută: nu e nimeni – da’ NIMENI – în palatul regal. Se uită pe fereastră și, surpriză, pe străzi e la fel de pustiu. Gărzile au dispărut, în piață nu e picior de turist, nici o mașină nu tulbură liniștea.

Scary shit, nu? Și nu e un viitor distopic: se întîmplă chiar acum. Doar că nu în Anglia, ci în tot mai mulți stupi din lume. Într-o bună zi, toate albinele lucrătoare dispar, iar regina se trezește singură. Cu cămările pline de mîncare, cu larve în fagure, dar singură-cuc. I se spune colony collapse disorder și singurul lucru care pare sigur este că dispariția albinelor lucrătoare nu are de a face cu vreo opțiune republicană, egalitaristă sau sindicală. De fapt, motivele invocate de cercetători pînă în prezent sînt multe: pesticidele (pe primul loc!), diverși acarieni, malnutriția, factori genetici, reducerea habitatului și limitarea surselor de polen și nectar. Nimeni nu știe clar ce se întîmplă, însă fiecare dintre factorii de mai sus a dus, independent, la pierderea de colonii.

Cam în fiecare an, în jur de 20% dintre stupi colapsează în timpul iernii, în principal din cauza frigului. Pînă aici, nimic deosebit. Dar pentru prima oară vara trecută, au colapsat mai mulți stupi decît iarna: 27% dintre stupii apicultorilor americani au fost pierduți, ducînd totalul pierderilor anuale la peste 40%. Adică, practic, doi din cinci stupi au dispărut. Și să colapseze atît de mulți peste vară este cel puțin ciudat: “ca și cum vara ar muri mai mulți oameni de gripă decît iarna”, spune unul dintre coautorii celui mai recent studiu.

Eh, mare brînză! – veți zice. Deci o să avem mai puțină miere. Probabil că industria baclavalelor va trece printr-o crizulică. Ah, și ce fain ar fi să fie atît de simplu! De fapt, treaba este mult mai serioasă. Pentru că nu lipsa mierii este problema aici. Ci dispariția recoltelor. Îhîm, acum sună mult mai grav. Pentru că este.

În realitate, apicultorii americani obțin venituri mai mari din închirierea stupilor pentru polenizarea recoltelor decît din miere. Și nu e vorba doar de lanurile de trifoi. Cam o treime din dieta umană vine de la plante polenizate de insecte, iar albinele sînt responsabile cu polenizarea a peste 80% dintre ele. O listă parțială? Mere, mango, kiwi, prune, piersici, rodii, pere, afine, căpșuni, fragi, mure, ceapă, caju, avocado, migdale, unele dintre soiurile fasole, cireșe, țelină, cafea, nuci, in, citrice, hrișcă, smochine, morcovi, castraveți, pepeni, dovleci, toate variantele de varză (inclusiv broccoli, conopidă, verze de Bruxelles), vinete și lista ar putea continua, da’ n-am eu atîta loc în pagină.

Și bumbacul e printre ele, dar pe ăsta încă nu-l mîncăm.

Dispariția stupilor este doar un semnal extrem de strident că există niște probleme serioase în ecosistem. Sînt sigur că le vom rezolva. Iar pînă atunci, nu cred că albinele vor dispărea. Dar s-ar putea ca produsele agricultorilor să se scumpească neplăcut de mult. Deci da, avem și probleme mai mici decît creșterea nivelului oceanului.

Text aprut în Cațavencii din 20 mai 2015.