Cum naiba a ajuns Carul Mare un Urs? Dar ceainicul ăla evident, un Săgetător? Ca să vă lămuriți, Serviciul de Taumaturgie Aplicată Reprezentărilor (STAR, cu doi membri, T.U. și C.G., haha, ca literele ARN-ului – nerd joke alert!) a căutat (pe net) reproduceri ale imaginilor constelațiilor în ochii antichității. Ca să înțelegem și noi, odată, ce naiba vedeau ăia pe cer.
Aşa scriam acum ceva vreme (CG era Cuviosul Galaxie, proprietar de rubrică în adevărata Academie Caţavencu), cînd îmi propusesem să trec prin toate cele 88 de constelaţii cu cîte o poveste. 
Mă rog, io mă gîndeam la mini-piese de teatru, da’ nu va merge mereu. Şi nu ştiu, zău, despre cele 88 de constelaţii: una dintre ele e Triunghiul. Not much to say about this, no? Ei, de fapt, întîmplător, ar cam fi de povestit cu Triunghiul. Da’ Telescopul? Aşa că, mult mai degrabă, o să scriu despre cele 48 de constelaţii cunoscute de către oamenii antichităţii. Ălea chiar au poveste, şi cel mai adesea seamănă cu Legendele Olimpului (din care se şi trag), de Alexandru Mitru. Şi dacă mă leg doar de constelaţiile grecilor, nu este pentru că mi se fîlfîie de constelaţiile aztecilor, chinezilor şi arabilor, ci pentru că doar despre ale grecilor ştiu eu. Şi alţii.
Aşa, ultima dată (a long time ago, not in a galaxy far away, but right here) am vorbit despre Perseu, semizeul care a rezolvat-o pe Meduza, aia atît de urîtă încît cine se uita la ea împietrea. E normal ca azi să vorbim despre Casiopeia. E W-ul ăla mare şi strălucitor de pe cer, imposibil să-l rataţi. Şi, ca să fim siguri că-l căutaţi data viitoare, să vă mai spun că cea mai strălucitoare stea din constelaţie, α Cas, se cheamă Shedir, de la arăbescul Al Sadr, “sînul”. Hai, că aşa învăţăm încet-încet şi araba.
Casiopeia
Casiopeia era regină în Etiopia. Pe motiv că era soţia lui Cefeu, regele ţinutului. Şi ei aveau o fată, fata lor, combină-n IAS s-o pui, la semănat… Nu, pe bune, chiar aveau o fată, căreia i-au zis Andromeda, că aşa erau pe atunci numele, mai ciudate. Casiopeia asta nu era doar foarte frumoasă, era şi bitchy rău de tot. Atît de bitchy, încît s-a lăudat peste tot că şi ea şi fie-sa sînt mai frumoase decît Nereidele, fetele lui Poseidon. Poseidon, zeul oceanelor. Cam cîtă minte-ţi trebuie să-l enervezi pe ăsta? Normal, cînd a aflat, s-a enervat rău de tot, drept care l-a trimis pe monstrul Cetus să facă Etiopia muci.
Pe vremea aia problemele de genul ăsta nu se rezolvau ca acum: pui DNA-ul pe ei, plagiezi la doctorat şi-o faci pe niznaiul, sau furi cît poţi şi apoi stai un an la puşcărie. Atunci te duceai la un oracol, dădeai ceva bani şi ăla făcea o predicţie. Oracolul nostru a prezis că scapă toată Etiopia dacă Cefeu şi Casiopiea o sacrifică pe Andromeda monstrului marin Cetus. Ca să vedeţi că regina nu era doar foarte bitchy, ci şi nebună de legat, bineînţeles că a ales să-şi sacrifice fata.
Aşa că au legat-o de-o stîncă şi au lăsat-o pradă lui Cetus. Norocul ei că trecea pe-acolo Perseu (mă scuzaţi că mă repet cu linkul ăsta, da’ chiar era un post haios) căreia i-a plăcut fata, deci a intrat imediat în negociere cu mă-sa şi cu tac-su: îmi daţi monstrul, vă omor fata. Ăăă, invers. Au bătut palma, deci Perseu l-a rezolvat pe Cetus şi a luat-o pe Andromeda şi se zice c-au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţe.
Între timp, Casiopeia, care-i mîniase pe zei, şi-a primit pedeapsa: a fost aruncată pe cer, cu tron cu tot, iar jumătate din timp stă cu capul în jos şi poalele-n cap (e legată de tronul ăla) ca pedeapsă pentru aroganţa ei.
E o constelaţie circumpolară, adică de la latitudinea noastră apare tot timpul pe cer, în jurul Stelei Polare. Iar eu, de cîte ori o văd, îmi aduc aminte de scena asta din Serendipity. Şi dacă vă întrebaţi de ce am habar de siropul ăsta romantic, e numai pentru că joacă în el Kate Beckinsale, care-mi place rău de tot. E în filmul ăsta o secvenţă în care se vede constelaţia din Manhattan. Really, guys?
Pentru că în fundalul Casiopeii este galaxia noastră, Calea Lactee, constelaţia asta e bogată în chestii ciudate: două obiecte Messier, M52 şi M103 (clustere deschise), alte două clustere zise NGC 457 şi NGC 663, şi două rămăşiţe de supernove.
Una dintre ele se chema steaua lui Tycho (Brahe, el a văzut-o, în 1572), acum nu mai e vizibilă în vizibil. Observarea ei de către Tycho Brahe a fost una dintre cele mai importante observaţii din astronomie. Pentru că apariţia unei stele noi pe firmament dărîma modelul aristotelic al imuabilităţii cerurilor. Tycho a descris-o în lucrarea de mare angajament De nova et nullius aevi memoria prius visa stella (“Despre steaua nouă şi nemaivăzută în viaţa sau memoria cuiva”). De altfel, de aici ni se şi trage numele “supernovă”. (E aia notată cu “I” pe desenul din stînga.)
Ei, şi dacă am fi astronomi, ar mai fi de povestit despre Casiopeia. Dar nu sîntem, aşa că ne oprim aici. Nu înainte de morala poveştii: nu mai vă daţ mari, că-i supăraţi pe zei. Şi uite ce vă fac!
De-a tura-vura