Regatul meu pentru un cal-putere

Ştiu, şi eu sînt la fel de încîntat ca voi că nu trăiesc prin vreo ţară anglo-saxonă, cu unităţile lor de măsură ciudate: picioare, livre, mile, ţoli… (Da’ exact ca voi de încîntat: eu prefer Londra, îmi plac muzeele, parcurile şi mîncarea. Voi?) Nici una dintre unităţile astea, însă, nu e la fel de ciudată precum calul-putere.

James Watt (1736-1819)

Mi-ar plăcea să încep prin a spune “istoria calului-putere se pierde în negura timpului”, doar că nu e aşa. Istoria calului-putere începe exact în 1702, cînd un tip pe nume Thomas Savery a comparat eficienţa primelor motoare cu aburi cu cea a cailor, la scoaterea apei din mine. Vreo şaptezeci de ani mai tîrziu, un alt tip, James Watt (poate aţi auzit de el) încerca să convingă potenţiali investitori că motoarele lui sînt mai bune şi mai eficiente decît ale concurenţei. Mai întîi a încercat o schemă în care luat 30% din banii economisiţi de clienţi prin folosirea motoarelor lui, în locul celor ale concurenţei. N-a ţinut: mai toţi potenţialii lui clienţi erau virgini în ceea ce privea motoarele cu aburi, făcîndu-şi treaba ca în ultimele sute de ani, cu ajutorul cailor (doar că treburile deveniseră mai grele, tocmai se năştea industrializarea – Watt urma să fie tătic!).

Şi atunci, inventatorul nostru a făcut chestia aia urîtă, dar pe care toţi trebuie s-o facem din cînd în cînd: marketing. Ce era mai simplu decît să compare munca depusă de motorul lui cu cea a cailor? Watt a început să calculeze şi a văzut el că un cal poate produce vreo 33.000 de picioare-livră pe minut. V-am zis că aveau unităţi ciudate, da’ să traduc: un cal putea muta 33.000 de livre (o livră are vreo 450 de grame) pe distanţă de un picior (vreo 30 de centimetri) într-un minut. Sau o livră pe o distanţă de 33.000 de picioare. Tot într-un minut. Evident, glumesc: de fapt, un cal putea muta, într-un minut, 330 de livre preţ de o sută de metri. Dar e acelaşi lucru. Cel puţin teoretic. Ei, efortul depus de animalul ăsta nobil a fost numit, evident, cal-putere: puterea dezvoltată de un cal, adică energia consumată pe unitatea de timp. Nu ştiu cîţi cai-putere aveau motoarele lui Watt, dar dacă luăm în calcul faptul că pe la 1800 erau 321 de motoare în Anglia, cu un total de 5210 cai-putere, rezultă că un motor înlocuia vreo 16 cai. Deci unul de-al lui Watt, probabil vreo 5. De fapt, mai mulţi. În buna tradiţie a marketingului, puterea de 33.000 de picioare-livră pe minut nu era tocmai corectă. În sensul că un cal putea ceva mai puţin. Dar James Watt a fost fie optimist, fie a vrut să ofere mai mult decît promitea. Aşadar, un motor de un cal-putere livra mai mult decît ar fi făcut un cal. Astfel a început domnia maşinilor, cu o mică minciună. Ironic e faptul că unitatea inventată de James Watt pentru a măsura puterea este, acum, înlocuită de… watt, unitatea din Sistemul Internaţional pentru putere, numită în cinstea lui. Iar un cal-putere are 736 de waţi. Adică un cal ar aprinde vreo zece becuri din alea vechi.

Ei, acum ştiţi şi voi de ce Ferrari şi Porsche au căluţi pe sigle. Încă nu m-am lămurit cu siglele Jaguar sau Peugeot. Că de leu-putere n-am auzit.

Text apărut în Caţavencii din 5 martie 2014.