Vine ploaia, bine-mi pare, dar fug tare

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat mereu să descifreze răspunsul la una dintre marile întrebări ale lumii: în ploaie, ne udăm mai tare dacă alergăm sau dacă mergem normal?

Păi, da, e o întrebare pertinentă: dacă mergem normal, petrecem mai mult timp în ploaie. Dacă fugim, ne nimeresc mai multe picături, nu? Care-i răspunsul bun? Ce trebuie să facem ca să încetăm, o dată pentru totdeauna, să mai fim sclavii imprevizibilei naturi?

Răspunsul e simplu şi aproape toţi ştim să-l dăm, din experienţă: fugi mîncînd pămîntul! Dar care-i explicaţia?

Explicaţia e compusă din două părţi, aşa cum o arată foarte bine filmul numit, cu multă imaginaţie, “Is it Better to Walk or to Run in the Rain?” de pe canalul minutephysics (Youtube) pe care vi-l recomand călduros. Dar cum noi n-avem încă video în revistă, vă povestesc eu despre ce-i vorba. …Iar ăla negru, care respira greu, era Batman, Batman. Ăăă, staţi aşa, discutam despre altceva.

Aşaa, ziceam de două părţi. Prima are de-a face cu ploaia care ne cade în cap. Fie că stăm, fie că mergem, fie că fugim, la timpi egali va curge peste noi aceeaşi cantitate de apă. Pare contraintuitiv, dar priviţi desenul 1 şi imaginaţi-vă că, în loc să cadă ploaia peste voi, picăturile stau fixe iar voi urcaţi printre ele. În final, cantitatea de apă primită în cap e dată de aria paralelogramului marcat. Şi, surpriză, ariile celor două sînt egale, că aria paralelogramului e baza x înălţimea. Iar înălţimea e dată de timpul scurs în ploaie, acelaşi în ambele cazuri din desen. Cu alte cuvinte, cu cît dansăm mai puţin în ploaie, cu atît ne udă mai puţin.

Dar staţi aşa, nu e gata încă: spre deosebire de cazul în care stăm, pur şi simplu, în ploaie, poate pentru că n-avem ceva mai bun de făcut, mai intervine (pe noi) şi apa pe care o “lovim” din lateral. Adică picăturile care, de exemplu, au ajuns în dreptul abdomenului nostru pînă cînd intrăm noi în ele. Şi astea tot la udeală se pun. Pe o distanţă fixă, ne “lovim” de aceeaşi cantitate de apă, indiferent că fugim sau mergem încet. Se vede iar, din desenul 2, tot cu paralelograme.

Să rezumăm: pe o distanţă dată, luăm în piept aceeaşi cantitate de ploaie, indiferent de viteză. Şi într-un timp dat, ne pică în cap aceeaşi cantitate de apă, indiferent de viteză. Concluzia e una singură: fugiţi la un adăpost aproape.

Mă rog, mai e o variantă, cică ştiau şi asirienii din Ninive de ea, (v-am zis că din cele mai vechi timpuri…): dacă e înnorat, luaţi cu voi o umbrelă!

Text apărut în Caţavencii din 21 august 2013.

Adăugire post-tipar: Cineva îmi atrăgea atenţia, pe FaceBook, că cei de la MythBusters au făcut şi ei experimentul şi le-a dat că mai bine mergi decît alergi. Aşa e, într-o primă instanţă aşa s-a întîmplat, în chiar episodul 1. Dar în episodul 38   episodul 38 au revenit şi au spus că au greşit (acilişea:  http://mythbustersresults.com/episode38)

Deci, rămîne cum am stabilit! 😀