Am văzut zilele trecute, în parc, un puşti care a scăpat o cutie de cola şi a desfăcut-o imediat, în ciuda urletelor disperate ale familiei. Evident, n-avea habar ce-i de făcut în cazurile astea, aşa că s-a împroşcat şi pe el şi pe tot neamul lui, că ieşiseră cu toţii să se bucure de chicioşeniile lui Piedone din Tineretului. Simona m-a întrebat imediat, curioasă, de ce se întîmplă chestia asta. Nu chicioşeniile, pe astea e prea tîrziu să le împiedicăm. De ce “explodează” cutiile de cola/bere/orice altceva cu bule. Mi-am dat seama că puţini ştim, de fapt, ce se întîmplă într-o cutie de cola trîntită pe jos, mulţi le folosim, mai ales pe vremurile astea caniculare, aşa că e timpul să ne băgăm niţel nasul şi în afacerea codoiului din băuturi.
De fapt, treaba e foarte simplă: pentru a face băuturile răcoritoare (includ aici şi berea) mai pişcătoare, se amestecă în ele dioxid de carbon. O parte din dioxidul de carbon (cam 16%) reacţionează chimic cu apa, generînd acid carbonic – sucul e acidulat, deci mai plăcut. Iar bulele care se degajă ajută şi ele la “împrospătarea” gustului. (Imaginaţi-vă o bere fără bule! Blasfemie!) Ca să se întîmple acidularea asta, e nevoie de un volum destul de mare de dioxid de carbon. De fapt, în fiecare cutie de 330 ml de cola există cam 1,4 litri de CO2. Nu e mult, doar vreo 2,75 grame. Dar asta e diferenţa între gaze şi lichide: volumul mult mai mare. În cutie, dioxidul de carbon este dizolvat în lichid şi asta îi reduce dramatic volumul.
Cînd, însă, agităm cutia, sau îi provocăm un şoc mecanic (scăparea pe jos e un bun exemplu) dioxidul de carbon se “eliberează” de sub tirania lichidului şi îşi reia forma gazoasă. Asta înseamnă că, brusc, volumul lui creşte foarte tare. Cum volumul e limitat de pereţii cutiei, tot ce se întîmplă este că presiunea din interior creşte foarte tare. Bine, presiunea era oricum mai mare ca afară, aşa se ţine CO2-ul dizolvat în lichid. Dar acum treaba e chiar dramatică: avem o grămadă de dioxid de carbon care vrea să ias afară. Dioxidul ăsta de carbon stă, în bule mici, şi pe pereţii şi fundul cutiei. Iar cînd o desfaci brusc, CO2-ul încearcă să ţîşnească afară, dar bulele de pe pereţi şi fund au tot lichidul în drum, spre ieşire. Drept care îl iau cu ele. Asta-i tot, dezastrul e gata!
De-aia prima măsură, cînd aţi scăpat o cutie pe jos, e să o loviţi uşurel, de cîteva ori. Bulele de pe pereţi şi fund se vor desprinde şi vor urca la suprafaţă. Iar la deschidere nu mai au tot lichidul în drum. Asta, dacă-i musai s-o deschideţi fix pe aia. Că doar n-o fi singura!
Text apărut în Caţavencii din 14 august 2013.
16 comments
Skip to comment form ↓
Cristina
August 21, 2013 at 14:17 (UTC 2) Link to this comment
“Că doar n-o fi singura!” … eh Tata Uraniu … vezi daca nu ai copil … poate ca nu e singura pentru un adult … dar sa stii ca pentru un copil, care iti poate spune clar de ce un M&M verde e mai bun decat unul galben, este UNICA 😛
Cristi
August 22, 2013 at 08:37 (UTC 2) Link to this comment
“… se amestecă în ele dioxid de carbon” sau este produs natural in procesul de fermentatie. 😉
Tata Uraniu
August 22, 2013 at 10:00 (UTC 2) Link to this comment
Corect, îmi sărise capul de la bere… 😀 Nepermis!
belgianca
August 22, 2013 at 17:36 (UTC 2) Link to this comment
No, dar ce te faci cand scapi “bomba” pe gresie si pana sa apuci sa-i dai bobarnace improasca in toate partile Coca Cola Light pe peretii proaspat vopsiti in alb?! Da, stiu! Bine ca era fara zahar! 😛
Tata Uraniu
August 22, 2013 at 19:22 (UTC 2) Link to this comment
aia e, dacă e deja deschisă, let that be a lesson!;)
Mostrofontz
August 23, 2013 at 09:38 (UTC 2) Link to this comment
Explicatia e foarte simplista si incompleta. Daca codoiul e singurul factor, de ce o sticla de apa minerala NU se comporta la fel? Incercati si vedeti singuri…
Formarea si stabilizarea spumei e un subiect extrem de important in industria berii, cu studii (academice) deosebit de serioase:
http://www.amazon.com/Coalescence-Bubbles-Stability-Foams-mathematical/dp/363936466X/ref=sr_1_2?s=books&ie=UTF8&qid=1377238001&sr=1-2&keywords=foam+stability
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/j.2050-0416.1957.tb06291.x/pdf
Explicatia completa are oarece legatura cu faimoasele “fantani” formate cu Diet Coke si Mentos (http://dx.doi.org/10.1119/1.2888546); spuma apare si este stabilizata datorita unor surfactanti aflati in bere si coca-cola (dar si altele; e stiinta grea la mijloc!). De ex lucrarea aia cu Diet Coke si Mentos spune ca lucrul mecanic necesar formarii unei bule de gaz intr-o zeama cu zahar este doar de 74% din cel necesar formarii aceleiasi bule in apa pura, in timp ce intr-o zeama cu aspartam acelasi lucru mecanic scade la 67%. Pentru cine vrea sa aprofundeze si stie si engleza, iata si un link cu pdf-ul articolului de mai sus (are si poze SEM!):
http://www.filedropper.com/12888546
Ma asteptam la mai mult de la Taica Uraniu, mai ales ca treaba cu spuma chiar e interesanta si si frumoasa…
Tata Uraniu
August 23, 2013 at 10:31 (UTC 2) Link to this comment
Mostrofoantze, e un text de 2000 de semne într-o revistă. Sper că nu voiai o dizertaţie ştiinţifică. Ce scriam eu acolo e prima aproximaţie. Mai departe, normal că e mai complicat, dar chiar nu era locul. Ăsta-i genul de detalii relevant pentru foarte puţini oameni, iar restul ar arunca plictisiţi ziarul şi n-ar mai afla nici modicumul ăsta de informaţie. Pînă la urmă, e o rubrică de popularizare a ştiinţei, nu de ştiinţă. Părerea mea…
Mostrofontz
August 23, 2013 at 11:06 (UTC 2) Link to this comment
Nu, nu mi-am schimbat adresa; cre’ ca e de la link-uri.
Nu voiam dizertatie, ce am pus eu acolo e de unde sa citesti ca sa intelegi despre ce e vorba inainte sa spui pe limba oamenilor de rand. Faptul ca o sticla de apa minerala se comporta diferit de una de bere e semnificativ si foarte important! Asta inseamna ca nu e doar codoiul de vina: una face spuma, alta nu: de ce? Asta trebuia sa-i explici Simonei. Tu spui ca “orice altceva cu bule” explodeaza – nu-i deloc asa. Apa minerala nu face asta decat daca e sticla plina ochi. Altfel nu se intampla nimic fiindca bulele din apa minerala sunt foarte mari si nu formeaza spuma…
Asadar despre asta trebuia sa vorbesti, despre spuma, nu despre codoi. La urma-urmei spuma se poate face si fara codoi: vezi faimosul caz din Australia (parca anul asta) unde s-a format spuma din mare datorita valurilor si algelor (proteinele lor) microscopice care functionau pe post de surfactanti. Aici cine si-a bagat coada? Vantul, ca el a agitat marea, nu-i asa? Pai eu cred ca mai mult algele, ca fara ele nu se facea spuma…
Tata Uraniu
August 23, 2013 at 10:38 (UTC 2) Link to this comment
apropo, iar ţi-a intrat comment-ul la moderare. Ţi-ai schimbat adresa?
Tata Uraniu
August 23, 2013 at 11:53 (UTC 2) Link to this comment
M-am mai documentat puţin şi sînt tentat să te contrazic niţel. În primul rînd, în apa minerală este cam de 3-4 ori mai puţin CO_2 dizolvat (pe litru) ca în cola. De-aia nici nu e atît de tare sub presiune ca la cola/bere. Apoi, eu nu mă leg nicăieri de spumă, ci doar de felul în care se eliberează gazul şi încearcă să iasă la suprafaţă. Iar ce scriai tu (cu procentele de lucru mecanic) de fapt vine să susţină povestea mea: la acelaşi gest (scăparea unei sticle pe jos) s-ar degaja mai puţine bule în apă, şi cum e mai puţin CO_2 în apa minerală, efectul net este clar mai mic. Adu-ţi aminte de sifoanele de pe vremuri: acolo presiunea era mai mare, de-aia şi erau îmbrăcate în plasele alea de sîrmă, în caz că le scapi pe jos să nu “explodeze” sticla. În timp ce apa minerală nu avea plase (pentru că, zic eu, nu avea nici aceeaşi cantitate de CO2 dizolvată, nici aceeaşi presiune – deci riscul de explozie nasoală era lejer mai mic).
Faptul că berea şi cola fac spumă sigur că duce la o “erupţie” mai intensă – formarea de bule duce la mai mult lichid angrenat în procesul de evacuare al codoiului. Mai departe, de fapt, ar trebui povestit DE CE se face spuma: tensiuni superficiale etc. Dar aici era doar vorba despre dioxid de carbon care, dizolvat, are un volum de lichid, iar cînd devine gaz ocupă un volum mult mai mare. Explozia, de fapt, asta e, şi nu intervine spuma aici. Io aşa zic.
Mostrofontz
August 23, 2013 at 13:15 (UTC 2) Link to this comment
Daca sufli cu un pai intr-un pahar de apa, face 3-4 bule (mari) si gata. Daca sufli cu acelasi pai intr-o zeama de sapun face spuma si da pe-afara. Acum ai inteles? Nu e atat de importanta cantitatea de codoi dizolvat (este si asta importanta, dar mai putin) cat cum se formeaza si, mai ales, cum se stabilizeaza spuma.
Vezi de cate chestii puteai sa vorbesti pe marginea aceluiasi (de fapt acelorasi, ca-s mai multe…) fenomen fizic? Nu mai zic ca-s legate de bere, tuica si alte “alcooale” 😀 …
De ce palinca face margele? E tot un fel de spuma; de la o anumita concentratie de alcool in sus scade tensiunea superficiala si “margelele” (spuma) incepe sa fie stabila (oarecum). Daca-mi arati tu apa pura cu spuma (hai, margele), o beau!
Berea si cola fac spuma fiindca au surfactanti, in vreme ce apa minerala nu face fiindca nu are surfactanti – e foarte simplu. Apa de mare cu alge multe face spuma, aia fara nu prea face – sa nu-mi zici ca una are mai mult aer in ea ca cealalta…
http://www.youtube.com/watch?v=-dvEmroCHXs
http://en.wikipedia.org/wiki/Sea_foam
Tata Uraniu
August 23, 2013 at 13:32 (UTC 2) Link to this comment
Frate, da’ io nu vorbeam de spumă! Io vorbeam doar de faptul că codoiul se transformă din lichid în gaz. Pe bune, înţeleg ce zici tu, da’ n-are atît de mult legătură cu ce zic io. Vorbim de două chestii asociate, dar diferite. Sigur, spuma face chestia asta messier. Da’ şi fără spumă, dioxidul de carbon tot s-ar transforma în gaz. probabil mai lent, pentru că lucrul mecanic (cum ziceai şi tu) al formării bulelor e mai mare. Dacă vrei o încercare, se leagă codoiul mai bine (individual) cu moleculele de apă pură decît cu moleculele de apă cu zahăr (normal, crescînd tensiunea superficială, moleculele de soluţie de zahăr preferă să se lege între ele, de-aia şi trebuie presiune mai mare ca să păstrezi gazul în soluţie, le forţezi) şi atunci de apă se desprinde mai greu.
Mostrofontz
August 23, 2013 at 13:54 (UTC 2) Link to this comment
Nu, tu vorbeai despre motivul pentru care “explodeaza” (mai corect, improasca) cutiile de bere/cola/orice altceva cu bule. Si eu ti-am zis ca nu e adevarat, ca nu orice cu bule improasca cand deschizi sticla dupa ce o agiti. Berea si cola improasca fiindca formeaza spuma iar alea de apa minerala nu improasca fiindca nu formeaza spuma. Daca pui ceva surfactant intr-o sticla de apa minerala (incearca cu aspartam) o sa vezi ca o sa improaste si apa minerala… E simplu!
Dorus
September 16, 2013 at 23:36 (UTC 2) Link to this comment
Apa minerala nu improasca decat atunci cand ii foarte cald, cand in sfarsit cei 8 calatori s-au asezat in compartimentul de tren puturos, si cand in sfarsit sudenta nefututa decide sa se hidrateze. Experiment verificat.
Tata Uraniu
September 16, 2013 at 23:56 (UTC 2) Link to this comment
😀
gooe
September 26, 2013 at 11:49 (UTC 2) Link to this comment
bai frate-miu, am ras de m-a luat sughitu….