Omul, cel mai bun prieten al cîinelui

• Cine crede despre fizicieni că sînt nerdy/geeky/dorky, și în general orice alt adjectiv care duce cu gîndul la tocilăreală, are mare dreptate. Așa sîntem și nimic nu vine să arate asta mai tare ca cererea în căsătorie a unui fizician către o colegă fiziciancă. Sub forma unui articol științific, cererea în căsătorie sumariza cei șapte ani petrecuți împreună. Punînd pe un grafic fericirea în funcție de timp și concluzionînd că e pe un trend ascendent clar, articolul sugera continuarea cercetării cu tema “interacțiunea dintre două corpuri: un studiu longitudinal” pe o perioadă nedeterminată. Evident, fizicianca a zis “da” pentru că băiatul, prevăzător, a pus opțiunea de a răspunde cu da/nu la sfîrșit, în concluzii, direct unde sare orice cercetător care se respectă, pe care nu-l poți plictisi cu articole științifice întregi. Chiar dacă e vorba de cereri în căsătorie!
• Se spune că “primul animal domesticit a fost cîinele”. Și că cică ne ajuta la vînătoare. Fain, da’ ceva nu se leagă: în primul rînd, de-a lungul secolelor am tot omorît lupii, chiar și puii mai drăguți. Prima dovadă e din secolul 6 î.Ch., cînd Solon din Atena oferea o recompensă pentru fiecare lup ucis. Iar pînă în 1930 nu mai exista nici un lup în Statele Unite continentale. Cît despre alte carnivore mari, le-am cam exterminat în epoca de gheață pe toate cele care ne făceau concurență la vînătoare (pe care, apropo, o rezolvam singuri foarte eficient, thank you very much, n-aveam nevoie de cîini pentru asta). Povestea lupilor și drumul lor spre cîini, așa cum e pusă în lumină mai nou, nu are de-a face atît de mult cu un om care a găsit niște pui simpatici și i-a luat pe lîngă focul lui, ci, mai degrabă, invers. Adică în timp ce căutau prin gunoaiele umane, lupii tupeiști dar prietenoși au ajuns să fie tolerați, s-au auto-selectat pe direcția prieteniei și au devenit, încet-încet, chiar utili în pază, vînătoare și poșetă. De fapt, ideea e că nu noi i-am adoptat pe ei, ci lupii pe noi. Iar nouă ne-a convenit, deci am continuat să ne lăsăm aburiți!
• Ce-i mai tare și mai tare decît tone de metale? Este vorba de caca! Taman asta va utiliza pentru a se feri de radiații cosmice echipa “Inspiration Mars” care va da un ocol planetei roșii în 2018, conform milionarului/turist spațial/fondator al companiei care va finanța expediția, Dennis Tito. Ideea e ca, inițial, să se folosească apa și alimentele pentru a “tapeta” pereții navei spațiale cu izolator și, pe măsură ce astea se consumă, să se folosească excrementele pasagerilor, desigur deshidratate, în scopul apărării de radiațiile cosmice. Aparent, pe lîngă îngrășămînt, rahatul uman este și un foarte bun izolator cosmic, deși stau și mă întreb cum s-a studiat treaba. Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, proiectului i s-a spus “Water Walls”. Suna cam ciudat dacă i-ar fi zis, simplu, “Shit Around Us”, nu?

Text publicat în Cațavencii din 6 martie 2013.