Nimeni nu e mai presus de legile termodinamicii!

Pe scurt, dacă nu mai țineți minte din manualul de a zecea (cel din secolul trecut, cînd mai mergea și Tata Uraniu pe la școli, că manualele de acum sînt bune cel mult la făcut cornete pentru semințe), termodinamica se ocupă cu mișcarea energiei și explică cum energia produce mișcare. E una dintre științele apărute din nevoi practice: creșterea eficienței motoarelor.

Primul motor a fost construit de către Thomas Savery în 1697, dar termodinamica a fost prima dată formulată mai riguros de către Sadi Carnot (tac’sul termodinamicii, după cum îl privesc fizicienii moderni) în cartea lui din 1824, Reflecții asupra puterii motrice a focului.

Motorul Savery, 1698

Termodinamica se bazează pe trei legi, numite, cu rară inspirație, „legile I, II și III“. Prima este, probabil, și cea mai cunoscută: în orice sistem închis, energia se conservă. Legea a doua discută despre un concept pretențios, numit „entropie“, dar care, de fapt, este echivalent cu dezordinea. Ei, legea asta spune că dezordinea unui sistem izolat are tendința de a crește pînă atinge o valoare maximă. Cu alte cuvinte, o ceașcă spartă, după ce-a căzut de pe masă, nu se va ridica în veci la loc, lipindu-se singură. Iar legea a III-a susține că dezordinea unui sistem devine zero cînd se atinge temperatura de zero grade Kelvin (-273,15^o C), dar că această temperatură nu se poate atinge niciodată.

Complicat, nu? Și nu ați văzut încă nici o ecuație. Nici nu veți vedea de la Tata Uraniu, care a citit ce a spus fizicianul Arnold Sommerfeld:

Termodinamica e un subiect ciudat. Prima dată cînd îl studiezi, nu înțelegi nimic. A doua oară crezi că îl înțelegi, cu excepția cîtorva puncte minore. A treia oară cînd îl studiezi, știi că nu înțelegi nimic, dar deja ești atît de obișnuit cu el, încît nu te mai deranjează.

Prin urmare, mai degrabă vă arată el versiunea celebrului poet beatnik Allen Ginsberg:

Prima lege: Nu poți să cîștigi.

Legea a doua: Nu poți nici măcar să faci remiză.

Legea a treia: Și nici măcar nu poți ieși din joc.

Remarcabil de precis formulate astfel, cele trei legi se aplică nu doar termodinamicii, dar și diverselor aspecte ale vieții. Păi, uite, par egzamplu, afecțiunea de liderită a lui Geoană este un caz perfect de studiu. S-a zbătut omul de prin ’95 să devină și el ceva important, indiferent cine era la putere. S-a spălat pe mîini de Iliescu, l-a pus Constantinescu ambasador la Washington, a cîștigat Iliescu din nou, iar s-a spălat Geoană pe mîini, a ajuns ministru de externe, apoi șef al partidului. Ei, și din poziția asta, oricît s-a agitat, n-a cîștigat niciodată, nimic: nici primărie, nici locale, nici parlamentare, nici prezidențiale. A crezut că poate să facă remiză, că tehnocrația lui (acceptabilă) îi contrabalansează politichia (lamentabilă) și rămîne măcar în PSD-ul lui fruntaș. Nici asta nu i-a mers. Iar mai nou, nu poate nici măcar să plece acasă,  pe motiv că n-o să mai aibă unde. Și dacă tot e să rămînă fără casă, păstrează singurul lucru pe care-l mai are: scaunul de șef al senatului.

Mă rog, există și excepții de la regulile astea (și vă invit să le descoperiți), dar le va veni și lor natura de hac. Pentru că unde-i lege termodinamică nu-i tocmeală, decît pentru o perioadă de timp limitată.