Buuun, deci ne-a ieșit faza cu focul. Sweet! Avem căldură. Pasul următor: să facem rost de apă. Amintiți-vă, în absența apei organismul uman rezistă doar cîteva zile. Ați văzut cu toții la TV aia cu “beți minimum doi litri de lichide pe zi”. Corect. Iar la sfîrșitul lumii, presupun că vă veți agita mai mult, și fie dacă o fi frig, fie dacă o fi cald, veți pierde apă mai repede ca în oraș. Plus că veți face efort. Double trouble!
Bine, și cum facem rost de apă curată și bună? Păi, în primul rînd trebuie să găsim o sursă de apă. Un izvoraș, un pîrîiaș ar fi perfecte. Și dacă nu aveți habar cum să le găsiți, uitați-vă după urme de animale. Cumva, ăstea știu mereu unde e apă proaspătă. Vegetația mai abundentă, insecte mai multe: alte semne că apa e aproape. Dar să nu vă repeziți să beți direct din izvor/pîrîu. Orice sursă de apă are jdemii de bacterii (ați auzit de giardia? Nuuu? Poate e cazul…) și alte chestii vii și poate nu ar fi cea mai bună idee. Sigur, în “vremea” civilizației, o mică problemă abdominală n-are nimic, dar în sălbăticie, diareea sau voma cauzate de cine știe ce bacterie fac minuni pentru deshidratarea corpului.
Deci, am găsit apă. Cea mai simplă și importantă metodă de a o purifica este să o fierbem. Acum, că știm să facem focul, nici nu e mare lucru: orice fierbere de peste cinci-zece minute asigură uciderea tuturor bacteriilor care s-ar putea găsi în apă. Problema? Fierberea duce la eliminarea oxigenului din apă, iar gustul devine cam de-a-mboulea. Ca să oxigenăm (și răcim) apa, e suficient s-o vărsăm de cîteva ori dintr-un vas în altul, asta va face ca apa să “capteze” oxigenul atmosferic.
Mai departe, vom ignora orice fel de tablete de iod sau permanganat, ca și filtrele disponibile în comerț. Să învățăm să găsim și să purificăm apa fără ele. Primul șpil e să facem un filtru pentru apă. În genere se poate cu sol sau nisip. Cel mai simplu: luați un pet și tăiați-i fundul (mai aveți briceagul ăla la voi, da?). Întoarceți petul cu fundul (lipsă) în sus, puneți cîțiva centimetri de pietricele, apoi o plasă/rețea de iarbă iar apoi un strat de pietriș. Dup-aia turnați nisip la greu. Filtru-i gata! (poza 1) Dacă sînteți foarte șmecheri, luați din focul pe care tocmai l-ați făcut niște tăciuni ( să fie reci, da?), mărunțiți-i și presărați-i între pietriș și nisip. Acum aveți și filtru cu carbon activ!;) Asta, dacă aveți deja apă. Da’ poate aveți, doar că-i sărată. Nu-i nimic, o distilăm! Puneți două vase, unul într-altul, pe foc. În cel mai mare puneți apă sărată. Acum acoperiți ambele vase cu un capac inversat: cînd apa se evaporă (doar apa dulce, sarea rămîne în urmă!), dă de capac și condensează. Drept urmare, se va scurge în vasul mai mic, fără sare!
Dacă nici măcar apă curgătoare n-aveți, uite două soluții. Prima: săpați o groapă în pămînt, puneți pe fund un container, în centru, și acoperiți gropicica cu niște folie de plastic (ca în poza 2). Asigurați-vă că marginile foliei sînt bine fixate (eventual, cu pămînt) și puneți o greutate, ceva (o piatră) în mijlocul foliei, ca să stea îndreptată spre în jos. Gata! Grație efectului de seră, groapa se încălzește, apa din sol se evaporă, dar dă de folie, unde condensează și se scurge înapoi în container. Într-o zi puteți aduna pînă la un litru de apă așa.
Dacă sîntem foaaarte leneși, ne putem baza pe transpirație: găsim de dimineață un copăcel, îi punem în jurul unei crenguțe mai mari o pungă de plastic cu o piatră în ea (ca să creeze un punct de minim unde se va aduna apa) și așteptăm. În timpul zilei copăcelul transpiră, apa se adună în pungă și pada-bum, avem apă!
Țineți minte: e destul de musai să fierbeți apa înainte de a o bea. Să nu ziceți, printre crampe, că nu v-am zis!
Citește și celelalte episoade din “cum o să-mi petrec sfîrșitul lumii” aici (http://www.catavencii.ro/Science-friction_5_77.html).
De-a tura-vura