Ghidul autostopistului galactic prin Sistemul Solar

Să tot fi fost acum vreo două răsărituri de lună cînd am adăstat la un pocal de vorbă cu un fîrtat. Iscoditor fiind acesta și drag avînd de vorbă, iute m-a luat la descusut despre Soare și planeți. Și din pricină că lungimi precum 778 de milioane de kilometri (raza orbitei lui Jupiter) anevoie sînt de dumirit, iar la vorbe tainice ca „unitate astronomică“ (UA, distanța de la Soare la Terra, 150 de milioane de kilometri) de-a mirărilea ne încruntăm, întocmit-am pe astă foaie de internet un mic ghid al aștrilor, spre folosul și după trebuința cetitorului. Ușor spre a fi de înțeles, făcutu-l-am mai mititeluț, ca mintea omenească îndată să-l cuprindă. Dar să curmăm vorbirea veche, că îndeajuns prostitu-ne-am cu dînsa făr’ de nici un motiv.

Așadar, proporțiile și distanțele uriașe dintr-o chestie precum Sistemul Solar sînt vizualizate mult mai ușor dacă reducem totul la scară. Că, dintr-un desen ca ăsta, e greu să înțelegi ceva. Și o să începem simplu: luăm Soarele, care are 1,4 milioane de kilometri în diametru, îl facem mic cît o minge de plajă și îl plasăm la capătul unui teren de fotbal, că tot ne pricepem toți la sportul ăsta. Atunci Pămîntul nostru, Terra, ar fi doar un nasture de un centimetru, pus în cealaltă poartă. Mercur, prima planetă de la Soare, este un sîmbure de strugure, pe la vreo 30 de metri de Soare. Venus e tot un năsturaș, un pic mai mic decît noi, pierdut la jumătatea jumătății noastre de teren. După Pămînt vine Marte: alt năsturaș, și mai mic decît Venus, dar aruncat hăăăt, după tribune! Urmează Jupiter, un grapefruit aruncat la vreo cinci terenuri distanță față de Soare, adică vreo 500 de metri. Roiesc în jurul lui vreo 63 de musculițe de oțet. Saturn, deja, e la un kilometru distanță și e cam cît un măr mai mare, dar nu mai mare decît grepul jupiterian. Are inele și vreo șaizeci de sateliți, cît firul de nisip de mici. Uranus e o prună împinsă la doi kilometri, cu 27 de fire de praf în jur. Neptun e și mai departe, și mai mic: un sîmbure e caisă la nu mai puțin de trei kilometri, cu alte 13 fire de nisip în orbită. Ei, și am ajuns la Pluto, pe care astronomii l-au dat afară dintre planete, și pe bună dreptate, fin’că-i doar o cometă care l-a găsit mult prea atractiv pe domnul Jupiter. Pluto e fix cît o unghie de mic, cînd la trei, cînd la cinci kilometri distanță de poarta de fotbal unde am pus Soarele-minge de plajă. Vă mai ofer o poză care să ne arate puțin lucrurile în perspectivă, de data asta nu a distanțelor, ci a dimensiunilor planetelor față de Soare.

Și așa, de la o minge de plajă pe stadionul Dinamo pînă la o unghiuță aruncată cînd pe la Palatul Parlamentului, cînd dincolo de palatul Cotroceni, avem întregul sistem solar sub ochi. Dacă stăm destul de sus, cu o lunetă mai puternică. Iar ca să țineți minte și ordinea planetelor, luați de-aici o chestie mnemotehnică, dacă tot am vorbit de palatul Cotroceni: “Mălai Visează Traian, Marinarul-Jucător: Specialista Universală Nuți, Președinte!”

Update, breaking news: amicul badmf mi-a găsit și un filmuleț pe tema asta și chiar mai departe. Foarte tare, mersi: