Mic manual de agățat cu ajutorul naturii

Să presupunem că pășiți încetiș or pe malul mării. Preferabil, însoțit de your object of affection. Întuneric, susur de valuri, atmosferă… ce mai, cadrul perfect, cu singura excepție că habar n-aveți ce să spuneți target-ului. Taraaaam! Cerul vă sare în ajutor. Dacă nu știți încă despre legendele constelațiilor, nu vă îngrijorați: T.U. vă va furniza toate informațiile necesare, însă în episoade viitoare. Deocamdată, the basics: planetele, ele însele. În plin sezon estival, aveți șansa să-l invocați pe marele Jupiter. Zilele astea (sau, mă rog, nopțile) ar trebui să-l găsiți ușor, uitați-vă după cel mai strălucitor corp celest care nu pîlpîie ca o lumînare.

Ochiometric vorbind, deosebirea majoră între stele și planete este că primele sclipesc, iar cele din urmă nu. De ce? Din cauza distanței. Deși stelele sînt leejeeer mai masive decît orice planetă, distanțele pînă la ele sînt enorm de mult mai mari. Astfel încît lumina care sosește de la stele vine pe un „canal“ foarte îngust, fiind mult mai afectată de diversele fluctuații ale densității atmosferei, care-i modifică, pe alocuri, indicele de refracție. În același mod în care apa „îndoaie“ razele de lumină de la o linguriță imersată, făcînd-o să pară frîntă, la fel și atmosfera schimbă direcția luminii sosite de la o stea. Bine, atmosfera strîmbă și lumina de la planete, dar fiind mult mai aproape, planetele au „cilindrul“ de lumină mai mare, astfel încît micile fluctuații ale atmosferei trec neobservate. Din același motiv, dacă te uiți de-a lungul liniilor ferate într-o zi toridă, imaginea acestora în zare tremură un pic.

Dar să ne întoarcem la planete. Ca o paranteză, orele la care răsar/apun/se văd variază. Deci puneți voi mîna pe site-ul ASTROVIEWER, introduceți datele corecte (locul/timpul) și vă prindeți ușor ce e de găsit pe cer. Uite, eu am făcut-o pentru uichendul ăsta, în poza de mai jos puteți vedea la ce ore se văd diversele planete. Zona neagră e noaptea. Dacă o bandă a unei planete apare în stînga și dispare în întuneric, înseamnă că apun, deci trebuie să le căutați în vest. Dacă banda colorată a unei planete apare în noapte și continuă spre dreapta, planeta a răsărit, deci o găsiți înspre est.

Orarul planetelor

Jupiter

Deocamdată (nopțile astea, adică) pe Saturn îl găsiți doar după apus, către apus, de la 10:30 pînă spre miezul nopții. Marte este foarte roșu și foarte jos deasupra orizontului noaptea, pe la 2:30, către est. Și Venus vă ajută doar dacă vă prinde dimineața, pe la 5, 5 și-oleacă, imediat înaintea răsăritului. Jupiter, în schimb, vă salvează. Răsare (tot în est, of course) pe la 1 noaptea. Cu un binoclu relativ bun, se pot vedea cei patru sateliți zăriți de Galileo: Io, Callisto, Ganymede și Europa (toți numiți după iubite ale lui Zeus, cu excepția lui G., care a fost iubit). Și iată și lovitura de grație: centrul lui Jupiter este cel mai mare diamant din sistemul solar (un volum de carbon la presiuni uriașe, mai mare ca Terra). Succes garantat, pentru că, știm cu toții, diamonds are a girl’s best friends. Dacă nici așa nu merge, nu știu ce să zic.

Și, fetelor, rețineți minte: cuplați-vă cu un astronom! Ăsta, cînd vă promite Soarele, Luna și stelele de pe cer, chiar vi le dă!