Legea atracției universale în baruri

Sir Isaac Newton s-a lăudat, cu puțin timp înainte de a pleca să verifice și, eventual, să reformuleze legile metafizicii, că va muri virgin. Cum nu vă doresc deloc aceeași soartă, vă ofer mai jos o – hmm – rază de speranță. Ați auzit despre legea atracției universale a lui New…? Nu? Nu-i bai, că am auzit eu și vă povestesc acum despre universalitatea ei. Ce zice legea asta? Cică oricare două corpuri din Univers se atrag reciproc cu o forță cu atît mai mare cu cît sînt mai masive și cu atît mai mică cu cît distanța dintre ele, la pătrat, este mai mare. Cu alte litere, F = G*M₁*M₂/d². Așaa. Să-i testăm valabilitatea. Să zicem că te interesează să atragi pe cineva într-un bar. Prima idee ar fi să micșorezi distanța cît mai mult. Grijă mare! O distanță prea mică va face ca principiul al treilea al mecanicii să facă obiectivul să reacționeze printr-o palmă. Deci nu e bine. Cum altfel mărim atracția? Deoarece este dezirabil ca masa fetei să rămînă constantă (și, eventual, neocupată), singura soluție este o masă personală mai mare. Iarăși atenție! Atracția crește cu masa (mai ales dacă ați mai tras nițel de fiare), însă pînă la o anumită limită: unul ca Piedone are probleme și să intre pe ușa barului, darămite să atragă ceva. O metodă de a respecta legea este mărirea artificială a masei proprii cu, să zicem, cîteva genți cu bani. Dificil, însă în natură totul este posibil. Spre liniștea voastră, există o soluție mai simplă: modificarea valorii constantei G. Dacă nu știați, G vine de la „Gin&Tonic” și, cu cît este mai mare, cu atît atracția este mai mare.

Ce mai lege! – veși spune. Deși îi zice „universală”, numai generală nu pare, din cele de mai sus. Dar nu-i bai: o să învățăm și despre cum toate astea sînt relative, și despre așa-zisele „găuri negre” care atrag tot ce mișcă. Inclusiv un student mai slăbuț la fizic.