«

»

Feb 12 2016

Despre undele gravitaționale ale lui Einstein. Ce au descoperit, de fapt, cercetătorii?

Ieri a avut loc un anunț pe care scrie “Nobel”: un colectiv de cercetători (nu dau nume, pentru că e vorba despre peste 1000, din peste 90 de instituții, din 15 țări) a anunțat că, pentru prima dată, s-a reușit detectarea undelor gravitaționale. Ca să înțelegeți de ce ăsta este o descoperire științifică mai mult decît epocală, trebuie să începem cu nițică teorie. Promit că singura ecuație din tot textul e cea de mai jos.

einstein cu limba scoasaAcum fix o sută de ani, Albert Einstein a luat două dintre cele mai cunoscute ecuații – aia cu E=mc2 și pe cea cu forța gravitațională, n-o scriu explicit ca să nu vă sperii – le-a amestecat (muuch easier said than done) și a creat Teoria Relativității Generalizate. O teorie care combina relativitatea (ce se întîmplă cu spațiul și timpul, ce legătură este între masă și energie) cu gravitația (cum se atrag obiectele din univers).

Pe superscurt, e vorba de imaginea aia celebră:

TRG

Sursă foto: NASA

Materia curbează spațiul și timpul, iar gravitația e doar mișcarea corpurilor în spațiul ăsta curbat.

Einstein a făcut și o predicție pe baza teoriei relativității generalizate: el spunea că dacă două obiecte masive se ciocnesc, spațiul și timpul ajung să se contorsioneze atît de tare încît se vor emite niște unde de șoc. Dacă vreți să vizualizați asta, imaginați-vă spațiul ca pe suprafața unui lac, pe care două bărcuțe care se învîrt una în jurul celeilalte provoacă vălurele. Astea ar fi undele gravitaționale: niște vibrații ale spațiu-timpului provocate de obiectele masive (care, de altfel, și curbează spațiu-timpul ăsta).

R. Hurt, Caltech/JPL

R. Hurt, Caltech/JPL

În esență, undele gravitaționale sînt vibrații în însăși structura universului, vibrații minuscule ale spațiu-timpului însuși, și călătoresc cu viteza luminii. Sînt provocate de cele mai violente evenimente din univers: găuri negre (sau stele neutronice) care cad una în alta. Și, grație acestor evenimente ridicol de gigantice și incredibil de îndepărtate, toți atomii din jurul nostru vibrează nițel.

De ce ne pasă de undele astea gravitaționale? În primul rînd, sînt o predicție-cheie a Teoriei Relativității Generalizate. Dacă n-ar exista, ar fi teribil de nasol pentru TRG.

În al doilea rînd, undele gravitaționale deschid o fereastră nouă în studiul celor mai masive obiecte din univers: stelele neutronice și găurile negre, ambele tare greu (spre imposibil) de urmărit doar pe baza interacțiunii lor cu lumina. Bill Weber, de la LISA (un alt detector de unde gravitaționale, de data asta plasat în spațiu, și care abia a plecat în decembrie) spunea că undele gravitaționale sînt cea mai directă cale de a studia marea parte întunecată a universului. (Să vă aduc aminte: ce vedem noi, adică stele, galaxii, nori de praf interstelar și alte alea reprezintă doar 5% din Univers. Încă vreo 27% e materie întunecată (dark matter) iar vreo 68% e energie întunecată (dark energy). Și toată lumina pe care o vedem cu telescoapele este afectată de tot ce e în drumul ei spre noi: praf, gaze… Undele gravitaționale, pe de altă parte, traversează spațiul fără a fi distorsionate, fix așa cum au plecat de la sursă. Vă dați seama ce minuni am mai putea găsi cu ajutorul undelor gravitaționale?

În fine, un alt mod în care ne-am putea folosi de undele gravitaționale este un recensămînt al coliziunilor între găuri negre care se petrec în univers. Am putea verifica predicțiile teoretice făcute pînă acum.

Mai mult, ca “amprente” ale celor mai energetice evenimente din univers, undele gravitaționale ne-ar ajuta să înțelegem cum funcționează forța gravitației în condiții limită, iar detectarea lor este o confirmare superbă a faptului că și în cazul cîmpurilor gravitaționale foarte intense TRG se ține bine.

Gata, am terminat cu partea de fizică teoretică. Să trecem la experimentul nostru.

Vă spuneam că undele astea gravitaționale sînt taaaare mici: ar trebui să căutăm oscilații ale spațiului nu mai mari de o miliardime din mărimea unui atom!

Și exact asta a făcut LIGO: Laser Interferometer Gravitational Wave Observatory.

Ieri cercetătorii au anunțat că au detectat, pentru prima dată, unde gravitaționale. Le-au observat pe 14 septembrie, au apărut primele “informații pe surse” prin noiembrie, niște astrofizicieni mai vorbăreți au mai alimentat piața de zvonuri și acum vreo două-trei săptămîni, însă ieri totul a devenit oficial și public.

Și totuși, cum au făcut?

Teoretic e simplu: te uiți la două obiecte care sînt păstrate la o distanță foarte precis măsurată și vezi dacă distanța se schimbă. Dacă se schimbă, tocmai a trecut o undă gravitațională peste ele. Practica, însă, ne omoară: ca să scoți ceva ai nevoie de distanțe uriașe și trebuie să măsori niște fluctuații incredibil de mici în distanțele alea. Asta făcea LIGO: experimentul a pornit în 2002, cu două divaisuri în formă de L (da’ cu brațele egale, de cîte 4 km), cu oglinzi plasate la cele două capete ale “L”-ului. Divaisurile au fost plasate în statele Washington și Louisiana, la 3000 de kilometri distanță. Fiecare dintre detectoare funcționează așa: o rază laser trece prin oglinzile astea (ca în desen), e împărțită în două cu un splitter, și după multe ture se întoarce acasă.

LIGO

Dacă cele două brațe au lungimi egale, toată lumina se întoarce la laser. Dar dacă există și o diferență mică-mică, o parte din lumină ajunge la detector. Dispozitivul ăsta se cheamă “interferometru”, și a tot fost folosit în fizică, dar cele din LIGO sînt megahiperultrasensibile. A fost nevoie de două interferometre, la distanță mare, ca să elimine orice fel de perturbare care s-ar fi putut strecura în experiment: cînd același semnal era înregistrat de ambele detectoare, era o șansă mai mare să nu fie vorba despre un semnal fals. Plus că două detectoare permit și să se obțină o direcție dinspre care vine semnalul.

Într-o primă fază de funcționare, nu s-au obținut dovezi clare, deși cercetătorii au fost aproape păcăliți o dată de un semnal fals, plantat de către Divizia de Afaceri Interne a LIGO, care urmărea cît de pe fază sînt astrofizicienii. http://news.discovery.com/space/ligos-little-black-box-110317.htm

Apoi, în 2010, experimentul a trecut printr-un upgrade masiv care a durat cinci ani, și a repornit toamna trecută. Și, imediat, LIGO a simțit ceva: acum 1,3 miliarde de ani (sau la o distanță de 1,3 miliarde de ani lumină), două găuri negre, fiecare cam cît 30 de sori, s-au ciocnit după ce au spiralat una în jurul celeilalte tot mai repede, cu viteze de pînă la jumătate din viteza luminii. Iar pe 14 septembrie, undele gravitaționale produse de coliziune au ajuns și la noi.

Ca să înțelegeți mai ușor, reveniți la cele două bărcuțe de pe lac. Valurile create de bărcuțe s-au propagat pe suprafața lacului, iar noi, foarte departe, am mai zărit un tremur mic în apă. V-ați prins: bărcile sînt găurile negre, apa e spațiul, iar valurile sînt undele gravitaționale. Doar că lacul e foooooooarte mare, iar tremurul e foooooarte mic.

Apropo, detecția anunțată ieri este și prima dovadă directă că există găuri negre. Cercetătorii au tot văzut emisii luminoase din apropierea găurilor negre, au văzut stele mișcîndu-se în jurul unor obiecte atît de compacte și atît de uriașe încît era musai să fie găuri negre, dar asta este prima dovadă DIRECTĂ.

Cel mai bine a spus-o Szabolcs Marka, cercetător la LIGO:

Cînd vom găsi unde gravitaționale, asta va schimba totul, pentru că găsirea undelor gravitaționale nu va însemna doar că am descoperit ceva, ci va deschide o ușă către milioane de noi descoperiri. E cam cum razele X au schimbat medicina.

Aaah, I’m trembling with excitement. Tocmai ni s-a arătat o întreagă lume nouă.

 

69 comments

2 pings

Skip to comment form

  1. Baronu' global

    Confirma-mi, te rog, ca asta poate duce, in timp, la generarea de gravitatie artificiala. Sau infirma-mi.

    1. Tata Uraniu

      :D confirm. poate destul de curînd, nu știu.

      1. memory.of.a.dream

        Pari să fi tare sigur.
        Eu unu sunt mai sceptic.
        Ce te face să crezi că descoperirea asta va putea duce la gravitație artificială?
        Una e să detectezi undele, alta e să creezi o distorsiune imensa în timp și spațiu.

      2. Tata Uraniu

        Sînt doar optimist. Descoperirea undelor radio a dus la o întreagă lume nouă. Descoperirea razelor x, la fel. Nimeni nu le vedea utilitatea atunci. Așa și acum. Sînt de acord că va fi greu, dar devine mult mai posibil. asta e tot.

    2. Marian

      :arrow: http://www.wired.com/1998/03/antigravity/

    3. cata_nv

      parerea mea e ca experimentul si tehnica utilizata nu pot duce la generarea gravitatiei. Un telescop observa unde electromagnetice. El ne ajuta sa observam stele si galaxii aflate la milioane de ani lumina departare dar nu ne ajuta sa ajungem la ele. Asa si cu Interferometrul. E un instrument de investigare. Ca un ampermetru, masoara curentul dar nu il produce. Da’ fiindca vorbim de crearea de gravitatie, desigur, o idee exista si se cheama “Mastering the Black Holes” :) Gravitatia este indisolubil legata de masa, stim de la Newton si Galilei. De fapt stim de la primul om care a cazut din copac , a facut buf si l-a durut , dar n-a stiut ca se cheama gravitatie, deci n-a avut pe cine sa dea vina . Ca sa creezi gravitatie trebuie sa creezi masa. Daca poti sa creezi la discretie gauri negre si sa le gestionezi in asa fel incat sa nu te manance , vei avea niste obiecte mici cu mase foarte mari. Faci niste de-astea si le pui in podeaua navei cosmice si gata, ai gravitatie (adevarata, pentru ca gravitatia poate fi si simulata cu forta centrifuga sau prin acceleratii foarte mari, ca atunci cand dai talpa la Ferrari si esti impins in scaun de ai impresia ca te-ai ingrasat brusc :) )

      1. Tata Uraniu

        Păi, stai, tu ai dreptate. nu e vorba de antigravitație cu divaisul ăsta. Nici nu spuneam asta. Doar că, odată detectate undele gravitaționale, posibilitățile cresc tare. Și te contrazic puțin: dacă ești atît de șmecher încît poți curba spațiul fără masă, n-ai nevoie de mici găuri negre. :grin:

      2. luci

        Daca esti smecher curbezi spatiul?

      3. cata_nv

        da, da. Dar cum faci , fara masa, sa curbezi spatiul ? Se presupune doar ca materia si energia intunecata mai sunt cele care se joaca cu spatiul. Dar pana la a inventa ceva care sa le puna la treaba in folosul societatii de consum cred ca mai e ceva timp. Desigur, daca nu se inventeaza masina timpului si se duce cineva in viitor si ne aduce secretul :)
        ps. Evident ca nu spuneai ca interferometrul va crea intr-o buna zi antigravitatie. Daca as fi crezut asta, nu mai comentam pe siteul asta. Stiu cine esti si ce-ai studiat (Chapeau!) desi nu te-ai “deranjat” sa scrii si aici la “About” . Ma gandesc ca vrei intr-o zi sa te apuci de horoscoape , poate, si sa nu contrasteze prea tare :))))) Copernic parca fusese angajat in Novara sa faca horoscoape :D

      4. Tata Uraniu

        :D iar Newton s-a jucat de-a alchimia… :D da’ ăștia sînt monștri sacri, își permiteau :P Oricum, durează să facă ceva cu chestia asta, dar gîndește-te: de la descoperirea razelor X pînă la aplicații au trecut cîteva zeci de ani. Iar tehnica a evoluat dramatic. Deci, cine știe? Poate avem noroc. Dar îmi place mai mult varianta cu mașina timpului. Că ar complica lucrurile rău de tot. Îți dai seama? e povestea clasică cu ăla care a inventează o tehnologie pe care a adus-o din viitor, iar în viitor el a inventat-o în trecut… te doare neuronul! :)

    4. neamtu

      nu se poate crea gravitatie artificiala
      si nici nu se va putea

      1. Tata Uraniu

        “Heavier-than-air flying machines are impossible”- Lord Kelvin (băiat foarte deștept), cu cîțiva ani înainte să zboare frații Wright. Da’ e bine că este cineva printre noi care poate să dea verdicte atît de ferme bazat pe… de fapt, habar n-am pe ce. whatever.

  2. Dumitru

    S-au facut ipoteze privind viteza undelor gravitationale? Sau poate termenul de viteza ar fi nepotrivit pentru ele si va trebui inventat ceva special care sa defineasca miscarea lor?

    1. Tata Uraniu

      Păi, nu e vorba de ipoteze: teoria le dictează să meargă cu viteza luminii. Nu e nevoie de ceva special, ca toate undele, au o viteză de propagare. care e viteza luminii (ca lumina, :D )

  3. Alex

    Distanta dintre obiecte se poate modifica si datorita unor miscari sensibile ale scoartei terestre.

    1. Tata Uraniu

      Păi, și chiar crezi că cercetătorii n-au luat asta în calcul? :D

      1. Alex

        Nicidecum. Eram doar curios “cum” au luat asta in calcul :-)

      2. Tata Uraniu

        Păi eu cred că distanțele astea sînt atent și mereu reglate, iar cînd se întîmplă cîte un eveniment, are o durată de timp tare scurtă, îmi imaginez. iar o modificare din asta de scoarță ar fi permanentă, nu s-ar reveni la starea inițială (ca în cazul unor unde gravitaționale).

  4. Vlad

    Ai zis că în 2010 a trecut printr-un mare upgrade și a revenit în septembrie, anul trecut, atunci când au și detectat ceva. Sunt doar câteva luni de atunci, să fie doar o coincidență, să fim noi așa norocoși să surprindem acel eveniment așa rapid? Sau e ceva ce se petrece cu o frecvență mult mai mare și din această cauză le-am prins așa repede? :)

    1. Tata Uraniu

      Ideea e că după upgrade, divaisul a devenit fooooarte sensibil. Și a picat fix peste un eveniment, eu zic că e o coincidență. Dar cu sensibilitatea crescută, vor mai exista coincidențe mai frecvent. De fapt, cercetătorii erau convinși că, dată fiind sensibilitatea crescută, vor detecta ceva sigur în 2016. au avut noroc.

      1. Revelare

        Evenimentul e în desfăşurare, nu e vorba doar de o undă, care a ajuns pe 14 exact.

        Dacă sunt unde, atunci ne putem gândi la reflexie, refracție, AMPLIFICARE.

        Curb nu e un adjectiv, care poate caracteriza timpul.

        Eu cred că e prematur pt. afirma sigur. Mai trebuie confirmări.

        Descoperind undele gravitaţionale vor afla că ştiu încă mai puțin ca înainte.

  5. Semanticu

    Am o reticenta : oglinzi , fenomene optice , distante fizice de 3000 Km si temporale din 2002 ….. Oare un micron de micron “missaligment” la oglinzile alea minune ( chiar si numai din variatii termice si imbatranire a materialului in atatia ani ) … ce curbare “gravitationala” mareata dau la iveala! Nu putem face homeopatie cu galeata si borcanul ca instrumente. Am zis!

    1. Tata Uraniu

      Aa, ok, păi să le spunem ălora să-și strîngă bagajele și să plece acasă, că ești tu reticent. E clar că n-au habar de nimic. Io zic să le scrii și să le explici că sînt varză cu carne.

  6. Alex

    Ce bine că ne-au pus americanii scutul de la Deveselu! Altfel ajungeau și pe la noi infraroașele alea jmechere și făceau să trepideze fusta aia scurtă a primei doamne! Sau, mai rău, să explodeze sânii lu’ S Buruiană! :P :twisted: :D

    1. Velea

      Putea sa fie si mai rau. Sa-ti faca tie capul implozie.
      :D

  7. Anca

    Nu pot sa ma abtin: https://www.facebook.com/AcademiadeUrsarie/videos/992482124201000/

  8. AlexC

    Totuşi, descoperirea nu e atât de importantă, cred…
    Adică e minunat că au fost observate, că au fost confirmate undele astea, că iată, avem o dovadă în plus că teoria lui Einstein e ok. Observi? Observări şi confirmări ale ceva deja ştiut. Poate descoperirea e importantă în virtutea consecinţelor practice, dar atâta vreme cât confirmă paradigma, e doar ştiinţă normală, vorba lui Kuhn.

    1. Tata Uraniu

      Păi, nu numai. Adică tot ce e în fraza aia e același lucru: au fost observate și e o dovadă în plus că Einstein știa ce spune. Ideea e să vezi posibilitățile deschise de observarea lor. cum ziceam mai sus, asta poate duce inclusiv la manipularea gravitației.

      1. aka

        Manipulare a gravitatiei ca in Interstellar?

      2. Tata Uraniu

        :) n-am idee cum.

      3. Bgd

        In Interstellar au “modificat” gravitatia Pamantului, parca asa am inteles eu din ce zicea tata Thorne in Science of Interstellar 8O Deci, nasol pentru Pamant.

      4. aka

        Ma gandeam la un fel de anulare a gravitatiei cu scopul de a ridica o racheta mai usor in spatiu. Genul acesta de manipulare? Sau ce inseamna gravitatie artificial si manipulare a ei?

      5. Tata Uraniu

        E foarte posibil. Ideea e că mi-e greu să ghicesc. Uite, cînd Thomson a descoperit electronul, nimeni nu avea nici cea mai mică idee ce o să facă cu chestia asta. Uită-te azi: totul se bazează pe electricitate. Deci, da, inclusiv ce propui tu e posibil. Deși, financiar, cred că va fi mai ușor să ansamblăm rachetele direct pe orbită, în viitorul (relativ) apropiat.

      6. aka

        Nu o propun eu. Apare ca idee in Interstellar, un film care se foloseste mult de teoriile despre gravitatie si la care Kip Thorne a fost consultant. Eu incerc sa inteleg doar ce vreti sa spuneti prin manipulare gravitationala, termenul pe care l-ati folosit.

  9. badmf

    Da’ unde d-astea nu vin din toate directiile? Nu interfereaza?

    1. Tata Uraniu

      Păi, vin cînd se întîmplă ceva, nu e cerul plin de ele…

  10. herascu

    Ce abureală de doi lei… Mă mir ca nu va e jenă…

  11. Monica

    https://www.youtube.com/watch?v=GKofM2M9uCc&feature=player_embedded
    Este conferinta lui NASSIM HARAMEIN, in franceza. Poate explicatiile lui ajuta cumva la intelegerea informatiilor. Din pacate, nu il am in romaneste.

  12. cristihan

    Si eu ma intrebam (1) cum se asigura ca miscarile tectonice sau alte evenimente strict terestre nu au influentat masuratorile? si (2) cum de s-a observat o singura unda gravitationala? I mean, din toate prezentarile pare ca un eveniment precum ciocnirea a doua gauri negre ar trebui sa produca mai multe unde succesive (de altfel, si analogia cu undele dintr-un lac tot acolo ne-ar duce cu gandul…) De fapt, observarea mai multor unde succesive ar fi si o metoda de control pentru (1), nu? :?: Just wondering…

    1. Tata Uraniu

      O perturbare datorată mișcărilor tectonice (mișcări de plăci, sau ceva de genul ăsta) ar fi permanentă, deci ar modifica permanent distanța dintre oglinzi, deci ar crea un pattern de interferență permanent. Și diferit între cele două situri. cutremurele pot fi scoase din calcul prin corelarea cu evenimentele înregistrate altfel, și, iarăși, ar avea semnal diferit între cele două laboratoare. 2) nu s-a observat “o singură undă”. S-a observat un eveniment. înregistrările așa apar, ca o serie de unde, din cîte am văzut eu.

      1. badmf

        Pai da. Tre’ sa fie mai multe. Au si un interval – prezis – de frecventa. De ce nu prinde interferonu’ si unde de mai putin de 1.3 mld? Trebe sa fie o masa critica de ciocnire si asta a fost singura in rastimpul asta – la distanta asta?

    2. Tata Uraniu

      vezi că interferon e la tine. la mine e interferometru. :P ideea e că doar niște evenimente atît de fioroase ca ciocnirile de găuri negre produc niște unde care să ajungă și pînă la noi.

    3. Sergiu

      Faptul ca acelasi semnal a fost detectat, aproape simultan, pe doua interferometre diferite, situate la mii de kilometri distanta, arata ca nu e vorba de o eroare experimentala. Mai mult, intarzaierea dintre cele doua semnale, de cateva milisecunde, e conforma cu timpul cat i-ar lua undei (care se deplaseaza cu viteza luminii) sa ajunga mai intai la un interferometru si apoi la celalalt (in practica, se mai adauga un factor datorat unghiului sub care a venit unda). Numai o interventie umana intentionata ar fi putut conduce la o astfel de potrivire.

      http://www.contributors.ro/cultura/unde-gravitationale-au-fost-confirmate-si-ce-daca/

      1. Tata Uraniu

        right on.

  13. badmf

    Sau sa le putem detecta, am inteles. Si mai aproape n-a mai fost alta ciocnire? Si cat de ‘exact’ se poate masura distanta asta daca exista interferente cu fondul de unde grav nedetectabile? Interferon suna mai bine. Can ultron :P :-) :(

    1. Tata Uraniu

      băi, e ciudat cu interferența între ele. reecunosc, nu știu teoria. dar ăia de la LIGO știu bine. :P Cumva, cre’ că au luat și ata înc alcul. oricum, dacă ar fi nedetectabile cu divaisul ăsta, afectarea (dacă există) ar fi ridicol de mică, i guess.

  14. Miki

    Din cate imi dau eu seama s-a pus in evidenta o vaariatie a gravitatiei datorata unei ciocniri intre doua gauri negre,acum 1.3 miliarde de ani.Dar ce este gravitatia ? Cum e posibil ca intre doua corpuri (mase) sa existe o atractie ? Cine genereaza forta de atractie ? Ei asta nu o pricep.

    1. Tata Uraniu

      Nu e o variație a gravitației, per se. E o variație a spațiului, care, în teoria relativității generalizate, se traduce printr-o variație a gravitației. Însă ce s-a detectat nu a fost o mărire/micșorare a forței gravitaționale, ci o variație a distanței. Acum, ce întrebi tu are un răspuns mult mai complex și presupune o călătorie foarte matematică prin lumea fizicii teoretice. De fapt, în același sens, poți înțelege forța electrică? Cum e posibil ca între două corpuri încărcate cu electroni (sau golite de ei) să existe forțe de atracție/respingere? cine generează forțele astea?
      Fizica teoretică vine și spune că forțele astea sînt generate de cîmpuri: gravitațional, electromagnetic, cîmpul forței nucleare tari și cîmpul forței nucleare slabe (și gata, am terminat toate forțele fundamentale). Cîmpul ăsta e, dacă vrei o vizualizare, efectiv ca un fel de cîmp, aruncat pe niște dealuri. văile atrag bile care se rostogolesc, dealurile nu prea. Iar faptul că există văi și dealuri are de-a face cu proprietăți ale materiei (masă, sarcină electrică, proprietăți nucleare prea complicate să intru peste ele…). Forța este, pur și simplu, ceea ce percepem noi că mișcă bilele dinspre dealuri spre văi. Nu cred că e cea mai bună analogie, o să mă mai gîndesc, dar acum sînt destul de obosit și nu-mi vine altceva în cap.

  15. Lia Zidaru

    Multumim mult pentru prezentare! Foarte buna!

    1. Tata Uraniu

      Mă bucur că v-a fost de ajutor

  16. Adrian

    Faptul ca au inregistrat acele unde in urma ciocnirii celor doua gauri negre nu e vreo coincidenta. E ca si cum s-ar mira Garcea ca imediat dupa ce a pus radarul in functiune pe DN1 a si prins un vitezoman. Au inregistrat acele unde din partea aceea de Univers, dar de indata ce ne uitam spre alt loc vom intalni alte si alte valuri si ecouri ale valurilor deja inregistrate si tot asa…
    Totusi de ce aceste valuri nu ar putea si ele sa fie deviate? … sau macar estompate de alte unde gravitationale ?

    1. badmf

      1.Pai interferometrele alea se uita doar intr-o directie? 2. Misto o as fie cand or sa gaseasca unde care se intorc dupa ce s-au lovit de marginea universului

    2. Tata Uraniu

      Nu știu să-ți răspund, dar cred că teoria nu le lasă să interfereze unele cu altele. și nu sînt afectate de nimic, asta sigur. Nu e chiar ca cu Garcea, au avut un noroc chior chiar a fost coincidență,, și nu se uită “într-o parte a universului”. văd orice undă gravitațională ar trece peste ele.

  17. Toni

    Vad in comenturi ca se vorbeste de “gravitatie artificala”. Nu prea imi e clar ce se intelege prin “gravitatie artificala”, in afara de simulare a gravitatiei prin metode cunoscute, gen rotatie, magnetism etc. Dar pt asta nu aveam nevoie de confirmarea a undelor gravitationale.
    Gravitatia e o consecinta a curburii spatiutimpului. Daca o simulezi doar, nu prea mai e gravitatie, e altceva. Ca sa o produci pe bune, iti trebuie un un obiect cu o masa suficient de mare. Nu prea cred ca poti fenta spatiutimpul sa se curbeze dupa alte criterii. :)

    Deci, in ce sens ne ajuta undele gravitationale sa producem “gravitatie artificiala”?

  18. Cipilot

    Din câte înțeleg eu, cu instrumentul ăsta s-a pus în evidență existența undelor gravitaționale, folosindu-se practic de lumină pentru a măsura cu cât a fost distorsionat spațiul. Ele, undele, nu au fost observate/palpate direct. De aici și până la a simți pe pielea noastră cum ne influențează sau, mai important, cum putem noi influența spațiul cu gravitația sau viceversa, e-o cale-atât de lungă…
    Cum ar veni, radarul îți măsoară viteza unei mașini, dar nu îți oprește mașina. Pe când un stâlp sau un cui pe şosea da. Și nici unul nici altul nu au nevoie de radar ca să își facă treaba.
    Pe scurt, probabil că vom observa universul și ale sale evenimente cosmice majore cu alți ochi (instrumente), dar nu cred că suntem mai aproape de antigravitație sau alte “bazaconii” de-astea… din punct de vedere matematic știm oare mai mult? Era mai interesant dacă nu știau ce a generat undele respective sau ce au descoperit, si urmau sa dezvolte o teorie nouă bazându-se pe ce au observat dar patternul undelor s-a potrivit cu cel al două găuri negre la 1,3 mld ani lumină distanță, cu masa a 30 de sori fiecare ce s-au invartit cu viteze de 1/2 din viteza luminii si apoi au fuzionat… deci până și pentru asta avem calculele făcute… :roll:

  19. andrei

    Vrajeli de buftea, pardon, de Hollywood;
    ” … Presupunând că corpurile acționează asupra spațiului înconjurător provocând curbarea astfel, după logica mea simplă spațiile curbe trebuie să reacționeze asupra corpurilor, producând efecte opuse, de anulare a curbelor. Deoarece acțiunea și reacțiea coexistă, rezultă că curbura presupusă de spațiu este cu totul imposibilă. Dar, chiar dacă ar exista, nu ar explica mișcările corpurilor aşa cum sunt ele observate. Doar existența unui câmp de forțe poate conta pentru acestea și prin această ipoteză ne putem dispensa de curbura spaţiului ….” – Nikola Tesla

    dar amerlocii vor neaparat sa-l ridice in slavi pe …..Einstein; :evil:

  20. badmf

    http://www.iflscience.com/space/gravitational-waves-everything-you-need-know-about-historic-discovery

    Mno. Io d-aicea inteleg ca a fost o singura unda si can frecventa au luat-o din tabele cu spectre determinate? a? cum? anterior.

  21. Harry Minti

    Miscarile tectonice se produc ca sa alinieze densitatile rocilor, dupa eruptile vulcanice. Rocile sedimentare au densitate mai mica, pentru ca rezulta din depuneri la suprafata pamantului. Rocile vulcanice vin de la adancime mai mare, au densitate mai mare. Densitatea cea mai mica o are apa, iar deasupera ei aerul atmosferic.
    La mijlocul stelelor, unde este densitatea cea mai mare, si daca temperatura depaseste 10 mil. de grade K, incepe fuziunea hidrogenului si transformarea lui in heliu. Cand masa stelei creste – stele gigant – se pot realiza temperaturi si mai mari si se pot face fuziuni mai mari si elemente mai grele.
    Elementele cele mai grele se formeaza in explozii de supernove.
    Gaurile negre au densitatea cea mai mare – nici undele electromagnetice nu le pot parasi din cauza atractiei uriase. Gaurile negre se formeaza la centrul galaxiilor cele mai mari. Tot prin aliniere de densitati.
    Deja prin anii 70-80 au fost gasite stele care s-au ciocnit, care au aratat indirect existenta undelor gravitationale.
    Adica ciocnirea a doua gauri negre este de neimaginat ce produce, daca ne gandim doar la explozia in cazul supernovelor.
    Asa ca acumularea unei astfel de mase uriase, este aproape de cea a unui Bing Bang.
    Dupa demonstrarea bozonului Higgs, in 1912, cu Marele Accelerator de Hadroni, la Geneva, și descoperirea undelor gravitationale, intram intr-o epoca de noi evolutii stiintifice. Oricum astfel de descoperiri, pe care le facem in prezent, nu se datoresc doar unor teorii de acum 100 de ani, ci si dezvoltarii nemaipomenite a senzorilor, calculatoarelor si observatoarelor astronomice de la sol si de pe orbite circumterestre.
    Sa fim sanatosi si voiosi.

  22. Harry Minti

    Am si eu o stire publicata in ZS.
    S-a lucrat si in Romania la detectia undelor gravitationale.

  23. Harry Minti

    Dupa demonstrarea bozonului Higgs in 2012, . . . trebuie citit

    Am si eu o stire despre problema discutata aici: http://www.ziarulstiintelor.eu/stiri/2016-02/undeg.aspx

  24. Anvers

    Am și eu o nelămurire (întrebări puerile, desigur) despre detectarea undelor electromagnetice de la sau puțin după crearea Universului: cum se face că le putem detecta ? Adică undele astea nu se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii ? Universul s-a extins atât de rapid încât ele au rămas cumva în urmă ? Expansiunea Universului nu e accelerată ?
    Am citit câteva cărți de popularizare a științei prin adolescență, dar n-am înțeles niciodată treaba asta.

    1. Tata Uraniu

      Povestea e așa: sigur, undele electromagnetice călătoresc cu viteza luminii, dar imediat după Big Bang, universul a trecut printr-o perioadă “inflaționară”, în care a crescut extrem de mult extrem de repede. Mult mai repede decît viteza luminii. Poți să spui că da, au rămas în urmă. Și, odată cu mărirea spațiului, s-au lungit și ele, în așa fel încît acum au lungimi de undă foarte mari, ca microundele.
      Da, acum se pare că expansiunea universului este accelerată, dar n-a fost tot timpul așa. Imaginează-ți un motociclist care stă pe un motor și-l forjează, dar în același timp niște benzi elastice puternice țin motorul în loc. Pe măsură ce accelerează, benzile elastice se întind, dar tot mai încet. la un moment dat, benzile se rup iar motorul țîșnește ca din pușcă. oarecum așa s-a întîmplat și cu universul nostru, credem acum. gravitația întregii mase din univers a jucat rolul benzii de elastic, și la un moment dat elasticul s-a rupt. așa că universul, ca motociclistul, are liber la accelerație acum.

      1. LaurentiuN

        Analogia nu e chiar corecta, tocmai demonstratia ca “plasa gravitationala” exista, inseamna ca nu s-a rupt nimic. Poate benzile elastice si-au modificat rezistenta la intindere, dar nimic ce are masa nu scapa de ele. Suntem ca niste fluturi prinsi in plasa “Creatorului” , si orice “zdranganit” prin temirce colt al spatiului ne misca si pe noi un pic ! :-)

      2. Anvers

        Mulțumesc. Complicate sunt căile Universului.

      3. LaurentiuN

        Și încă ce complicate ar trebui să fie! Suntem puși pe prima treaptă a existenței, alături numai de “necuvantatoare”, nu ne cunoaștem bine nici pe noi înșine și abia descifrăm legile mediului înconjurător. Nu știm sigur dacă mai există o altă formă de existență, dar ne minunat cât de precis și eficient a fost “Creatorul” când a creat universul care il cunoaștem și in care trăim, și cât de ineficienta ni se pare imensitatea asta galactica din care facem parte. Complexitatea Universului ar trebui să fie pe masura dimensiunilor sale, și dacă acceptăm asta, putem sa ne facem o impresie cam pe unde suntem.

  25. Harry Minti

    De la ochiul dotat cu telscop, pana la lentila gravitationala, nu-i decat un pas . . .dar mare. http://www.ziarulstiintelor.eu/articole-deschise/2015-07/lentila.aspx
    Odată cu formarea hidrogenului neutru, radiația de microunde cosmică a început să fie emisă. Materia a continuat să se adune în primele stele și apoi în galaxii, quasari, roiuri de galaxii și s-au format primele super roiuri. Așa s-a format universul.
    Conform teoriei astrofizice a evoluției stelelor, doar la formarea unei stele − o masă mare de materie, care poate ajunge prin contracție gravitațională la temperaturi centrale de cel puțin 10 milioane de grade − se poate declanșa reacția de fuziune a hidrogenului și formarea heliului. Abia la acest moment se creează primii fotoni și cosmosul este luminat. Deci lumina a apărut doar când s-au format primele stele. Adică, la început, după Big Bang, exista doar hidrogen, neaglomerat și neadunat în mase mai concentrate … universul era întunecat.
    Descoperirea radiației cosmice de microunde radio de 21 cm, a hidrogenului, în anul 1960, la Bell Labs, de către Penzias și Wilson, a constitut un fond radio neglijabil, un fond cosmic de 3 grade K.
    Pentru ca o astfel de abundență a hidrogenului să poată supraviețui până în ziua prezentă, în condițiile inițiale trebuie să se fi aflat o radiație de fond intensă, deoarece doar o căldură extraordinară a mediului putea să aibă nuclee atomice libere, destul de rapide ca să păstreze toți acești protoni singuri, care să nu fuzioneze cu alte particule subatomice pentru a forma heliul și elementele mai grele. Pe măsură ce universul s-a expandat – și volumul său a crescut – temperatura sa a scăzut. Pentru a extrapola de la procentul actual de hidrogen, la cât de intensă trebuie să fi fost radiația inițială, trebuie să calculăm cât s-a expandat volumul de univers de atunci, și vom căpăta temperatura de la care radiația inițială s-ar fi răcit până acum. (Richard Paneck)
    Descoperirea abaterii spre roșu a corpurilor cosmice și dependența acesteia de viteza de expansiune a corpurilor a marcat începutul astrofizic al studiului formării universului.
    Și, așa s-a găsit cineva care vroia să vadă mai departe.

  26. Claudia

    Imi pare rau, nu pot sa ma abtin: https://www.youtube.com/watch?v=O61eEJ0xCJ8

    1. Tata Uraniu

      Da, am văzut și eu. Aștept un heavy metal, să dau și io share. :)

  1. Despre undele gravitaționale ale lui Einstein, pe înțelesul tuturor. Ce au descoperit, de fapt, cercetătorii? - TuristBrasov.ro

    […] la această întrebare a răspuns pe înțelesul tuturor jurnalistul Nic Sârbu, pe blogul său sciencefriction.ro, după ce știrea despre descoperirea epocală a cercetătorilor americani referitoare la […]

  2. De ce își fac cîinii nevoile pe axa nord-sud, șoricei născuți din celule stem și alte știri proaspete din știință » Science Friction

    […] cele două găuri negre masive (cu mase de 29 și 36 de mase solare) a căror coliziune a dus la detectarea undelor gravitaționale. Imediat după înregistrarea de către LIGO a semnalului, Fermi Space Telescope a detectat e […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: