Nu știu cîți dintre voi au trăit anii pre-revoluție, nu știu cîți și-i amintesc. Dar o să o fac eu pentru voi. Aveam atît de multe chestii de văzut la TV încît, la Bacău, apăruseră niște antene speciale, li se spunea “sutiene” (arătau cam ca sutienele Madonnei), cu care se prindea televiziunea rusă mai bine. Televiziunea rusă! La fel era cam peste tot: în sud lumea se uita la bulgari, în banat la sîrbi, în Ardeal la unguri… De presa scrisă nici nu mai pomenesc. Cel mai interesant era Almanahul Cinema. Iar ca fan radio puteai să dai foarte ușor de belea, dacă vecinii se prindeau că asculți Europa Liberă sau Vocea Americii.
În afară de lipsurile de tot felul pe care mulți dintre noi le-au trăit direct, mai exista ceva. Mă rog, mai lipsea. Orice fel de informație, orice fel de entertainment din afară lipseau, practic, cu desăvîrșire. Țara era aproape total izolată, și poate de-aia ne aducem absolut toți aminte casetele video traduse de Irina Margareta Nistor, de-aia cumpărau părinții noștri toate ziarele de pe tarabă după Revoluție.
Ei, faceți un efort și imaginați-vă că, nu-știu-cum, situația de atunci s-ar aplica azi. Imaginați-vă o talpă pe gîtul Internetului, în așa fel încît totul s-ar mișca cel mult cu încetinitorul, iar traficul ar veni cu țîrîita. Lasă că orice fenomen precum Primăvara Arabă nu s-ar mai putea întîmpla. Dar n-ați mai avea acces la cele mai interesante filmulețe cu pisici care sparg pahare, iar asta n-ar trebui să vă lase deloc reci.
Evident, exagerez dramatic. Sîntem foarte departe de un scenariu atît de sinistru. Dar ceea ce făcea controlul politic acum treizeci de ani ar putea fi efectul unui control economic astăzi. Foarte pe scurt, principiul fundamental din spatele lipsei de control de care ne bucurăm s-a numit “neutralitatea netului”: orice punct al Internetului trebuie să se poată conecta cu orice alt punct, fără discriminare bazată pe originea, destinația sau tipul datelor. Deci are de-a face cu controlul lărgimii de bandă (vitezei de acces la Internet), de către companiile furnizoare (ISP, Internet Service Providers), în funcție de diverse interese comerciale. Cu alte cuvinte, o companie care-ți dă ție net acasă ar putea limita accesul tău la Facebook, de exemplu, dacă Facebook nu plătește o taxă suplimentară ca tu să ai acces la pisicile (și implicit, reclamele) de pe FB.
Desigur, bagatelizez, o țin langa cu pisicile, dar limitarea accesului la Internet ar avea, în timp, consecințe mult mai dramatice. Consecințe care țin de drepturile omului, de libertăți individuale și, de ce nu, de Primăveri de-un fel sau altul.
Ăsta este și motivul pentru care, de cîțiva ani, se duc niște bătălii intense pentru asigurarea acestei neutralități.
Dar cred că mult mai ușor v-ar convinge John Oliver despre importanța neutralității netului. A vorbit despre asta încă de acum doi ani, e probabil cea mai rapidă informare despre subiect, un fel de “Net Neutrality 101”. Dixtrați-vă 15 minute cu filmulețul, cîștigul e dublu!
Iar povestea e departe de a se fi terminat.
Motivul pentru care vă bat la cap cu povestea asta (și o să intrăm puțin și în niște detalii doar nițel mai tehnice, dar promit că nu e greu) este simplu: autoritatea europeană de reglementare a telecomunicațiilor (BEREC îi spune, Body of European Regulators of Electronic Communication) urmează să încheie, în cîteva zile, consultarea publică privind regulile ce urmează a fi impuse pentru protecția propriilor noastre libertăți și drepturi digitale. Și deși reglementările pregătite acoperă și protejează destul de bine libertățile și drepturile astea, există trei loopholes (în textul propus al Regulamentului) care ar putea avea efecte periculoase.
De aceea ApTI (Asociația pentru Tehnologie și Internet, îi găsiți la www.apti.ro), alături de o armată de ONG-uri europene, a construit un site special pentru a lămuri publicul despre problemele asociate reglementării neutralității netului, dar și pentru a oferi un canal de comunicare direct cu ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații). Prin intermediul site-ului Save the Internet, după completarea unui chestionar cu vreo cinci întrebări, niciuna tehnică, puteți genera un email către BEREC privind exact problemele care prezintă un eventual pericol pentru viitorul vostru de surferi liberi ai Internetului.
Nu vreau să intru în detalii foarte tehnice, în primul rînd pentru că nu v-ar ajuta cu nimic, ba din contră, ați închide pagina și ați fugi în lume, și în al doilea rînd pentru că eu mi-am băgat puțin nasul prin ele și vreau să vă salvez pe voi de asta. Începusem să scriu un text detaliat și am vrut să fug EU în lume.
Așa că vă expun pe scurt problemele, vă arăt unde aflați mai multe dacă sînteți curioși și vă pun la treabă: 1. Transmiteți și voi un mesaj BEREC-ului și 2. Treceți la inventat scenarii. Sînt curios dacă ce-am citit și auzit pînă acum poate fi bătut de gîndurile voastre proaspete.
Vă spuneam că există trei probleme din legislația în pregătire, probleme care îi îngrijorează pe apărătorii drepturilor civile ale internauților de pretutindeni. Pe scurt, este vorba despre
- Serviciile specializate
- Managementul traficului și
- Zero rating.
Pe rînd:
Serviciile specializate – după cum le spune și numele, sînt servicii care nu pot fi furnizate prin Internetul obișnuit. Și n-am nici un exemplu de astfel de serviciu, dar ideea e că serviciile specializate au fost inventate de operatori pentru a putea discrimina, în sensul în care o companie cu bani ar putea cumpăra un tratament preferențial pentru propriile servicii (rebranduite “servicii speciale”), practic ajungînd cu un cap mai sus decît competitorii. Vă prindeți de efecte: se reduce competiția, se reduce inovația, iar noi riscăm să rămînem pînă și fără antenele de ruși.
Evident, lucrurile stau mai complicat decît le-am super-sumarizat eu aici. Dar linkul ăsta dez-sumarizează puțin și vă prezintă potențialul pericol dacă breșa serviciilor specializate nu este acoperită.
Următorul articol pe listă este Managementul traficului. Care ar permite ISP-urilor prioritizarea unor comunicații și încetinirea altora. De exemplu, un film pe Netflix sau un joc online pot fi încetinite, în timp ce concurența ar putea beneficia de servicii mai rapide (evident, contra unui cost către ISP, îmi închipui). Iar principiul firesc aici e simplu: managementul traficului nu ar trebui să interfere niciodată cu libertatea mea de utilizator final. Un ISP ar trebui să-și administreze rețeaua pentru toți, nu să hotărască el ce este potrivit sau oportun să accesezi. Iarăși, explicația mea e hiper-simplificată, dar vă invit aici să aflați detalii.
Și ajung și la ultima breșă pe care ar putea-o folosi un furnizor de Internet în interes propriu, afectînd prin asta interesele clientului: zero rating. Zero rating e o chestie pe care sigur ați mai întîlnit-o, reprezintă necontorizarea traficului de date generat de o aplicație. Se întîmpla frecvent pe la furnizorii de telefonie mobilă: nu consumi date la noi în rețea dacă te dai pe Facebook. Sau dacă asculți Deezer. Pariez că s-ar putea vedea efectele părtinitoare ale unei astfel de oferte, dacă cineva ar face un studiu privind utilizarea de Facebook sau de alte rețele sociale în ultimii ani în România. Genul ăsta de practică comercială apare frecvent în legătură cu firmele mari (cărora le întărește poziția dominantă), influențează direct comportamentul consumatorului și limitează libertatea de alegere, dar în același timp duce la o situație cel puțin dubioasă: ISP-ul, deși se dă intermediar (deci promite să-ți aducă sub ochi serviciile unui terț), de fapt ajunge să ia bani atît de la tine, clientul final, cît și de la furnizorul de servicii. Iar furnizorul de servicii, în loc să inoveze și să creeze valoare, se mulțumește să plătească ISP-ului pentru accesul la mine. Dacă vreți un scenariu horror, imaginați-vă că furnizorul vostru de telefonie mobilă are contract cu vkontakte (e un fel de FB rusesc) și vi-l oferă gratis, în timp ce FB abia se tîrîie. Pe cît pariu că ați învăța rusește destul de rapid?
Știți deja, găsiți mai multe detalii despre zero rating (tot necomplicate) aici.
Astea sînt, în principiu, cele trei posibile breșe în sistem. ONG-urile pro-net-neutrality le-au identificat pentru noi, și e important să facem tot ce putem ca să le închidem.
Dincolo problemele astea punctuale, vă mai recomand un sumar foarte fain și concis despre neutralitatea netului. Eu l-am citit pe nerăsuflate. Și cred că ar trebui să o faceți și voi, cred că e momentul să fim puțin mai implicați în povestea asta. Pentru că este despre viitorul nostru. Și despre posibilitatea foarte concretă ca cineva care nu are interesele noastre în fața ochilor să profite de noi pentru… profit. Nu mai vorbesc despre libertățile individuale pe care Internetul ni le-a adus mai aproape ca oricînd. E ceva ce nu vreau să pierd, fie către un actor politic, fie economic, fie ambele. Pentru asta e fundamental ca netul să rămînă neutru.
Eu am trimis deja un mail BEREC-ului. Faceți-o și voi, ăstea cîteva zile cît se mai poate.
Că nu mai am nici un chef să instalez antene-sutien pe bloc.
1 comment
Minos
July 18, 2016 at 11:52 (UTC 3) Link to this comment
Chiar acum scriu asta din China, de unde nu pot accesa oficial facebook si google. Si probabil o sa ajung in Coreea de Nord, unde nu e deloc internet.
Astia nici macar nu se ascund in a cenzura accesul la net, ce sa mai vorbim de alte subtilitati comerciale. 😈
Intotdeauna va fi cineva care isi va adjudeca dreptul de a controla informatia si distribuirea ei.