“Te porți ca o maimuță!” Data viitoare cînd veți mai fi insultați așa, puteți explica interlocutorului că, de fapt, ăsta e fie un compliment pentru voi, fie o insultă pentru maimuță.
Mă rog, nu pentru toate maimuțele. Este vorba despre o primată anume, bonobo. Pînă de curînd i se spunea “cimpanzeu pitic”, și, alături de cimpanzeu, este cea mai apropiată rudă a noastră. Dar bonobo și cimpanzeii sînt două specii diferite. Și, din păcate, noi semănăm mai mult cu cei din urmă. Cimpanzeii trăiesc în societăți patriarhale și sînt degrabă vărsători ai sîngelui vecinilor, cu care pornesc războaie din te miri ce și, în general, nu sînt teribil de prietenoși cu intrușii.
Pe de altă parte, bonobo, care formează societăți matriarhale, sînt foarte prietenoși: imediat își împart mîncarea și trupul cu străinii. Și se pricep să detensioneze conflicte chiar înainte ca ele să înceapă. De exemplu, dacă dau peste un nou teritoriu de hrănire, au tendința să sărbătorească prin sex în grup înainte de a mînca, iar cercetătorii cred că obiceiul e menit să calmeze tensiuni care altfel s-ar traduce în competiție pentru mîncare.
Și totuși, cum am ajuns la concluzia că noi și bonobo prioritizăm emoțiile în mod diferit? Mai mulți cercetători olandezi i-au supus pe bonobo așa-zisului “test al punctului”. În testul punctului, subiectului i se arată două imagini, pe ecran, una neutră și una mai “emoțională”. Apoi în locul uneia dintre ele apare un punct, iar cercetătorii măsoară timpul pînă la indicarea locului în care el a apărut. Testul măsoară nivelul de atenție, ideea fiind că dacă punctul apare în locul unei imagini captivante, este mai ușor de remarcat. Testele anterioare, făcute pe oameni, arătau că aceștia sînt mai atenți la imaginile cu încărcătură emoțională, în mod deosebit la cele care prezintă pericole. Oarecum previzibil, nu?
Pe de altă parte, și spre deosebire de toate celelalte primate, bonobii se comportă “straniu” la testul punctului. Adică reacționează mult mai rapid la imagini în care sînt prezentați alți bonobi implicați în comportamente afiliative – de exemplu, puricîndu-se reciproc, ritual tare apreciat printre ei – sau contagios-empatice, cum ar fi căscatul. Spre deosebire de oameni, bonobii nu sînt la fel de reactivi cînd li se arată imagini negative, cu alte primate agresive sau aflate în pericol. Chiar la vizionarea unor imagni pozitive dar care nu sînt formatoare de legături emoționale, cum ar fi “bonobo mîncînd”, reacția este mult mai puțin intensă.
Și totuși, deși noi, oamenii, nu sîntem atît de flower-power ca ei, nu ne naștem războinici: copiii mici prezintă similarități puternice cu puii de bonobo în ceea ce privește dezvoltarea emoțională. Doar că asta pare să se piardă undeva, pe drum, și ajungem uneori să ne purtăm ca niște gorile cînd creștem mari. 🙂
Oricum, cred că e o lecție în povestea asta. Nu știu, poate înainte de momentele importante, cum ar fi negocierea tratatelor comerciale, ar trebui ca organizatorii să planifice niște sex în grup, nu credeți?
Text apărut în Cațavencii din 23 martie 2016.
De-a tura-vura