De ce doare înfiorător cînd călcăm pe LEGO?

Hai, că vi s-a întîmplat tuturor celor care aveți copii mici: vă sculați la miezul nopții – fie ca să beți apă, fie ca s-o dați afară – nu vedeți nimic (că doar știți drumul și nu vreți să vă treziți, deci nu aprindeți lumina) și simțiți o durere ca la începutul Pămîntului săgetîndu-vă din talpa piciorului pînă-n creier. Ați călcat pe un LEGO^(TM) de-al lu’ ăla micu’. Foarte probabil pe un colț.

De ce doare CHIAR ÎN HALUL ĂSTA cînd călcați pe un LEGO^(TM), spre deosebire de momentele în care vă trîntiți în canapea și vă intră în fund, cînd durerea este doar la limita tolerabilității? Răspunsul are două părți: 1) Piesele de LEGO^(TM) sînt făcute să fie al naibii de solide, nu lasă nimic de la ele, și be) în talpă avem peste 200.000 de terminații nervoase (enorm de multe pentru așa o suprafață mică, probabill o chestie care ține de evoluție, e tare de folos să știi cînd calci pe ceva periculos).

Și se transmite un semnal ridicol de puternic prin acele terminații nervoase: o călcătură pe un LEGO^(TM) reprezintă echivalentul a 3 milioane de Pascali, adică, în limba civililor, 30 de atmosfere!

Din fericire (am aflat și eu acum) cînd semnalul v-a ajuns la creier și urlați de durere, piciorul a fost deja ridicat de pe piesa criminală. Noroc că există un reflex de retragere, cînd semnalul nervos ajunge la coloană se trimite înapoi un semnal că ideea de a călca pe LEGO^(TM) nu e bună. Știu, degeaba, tot v-ați trezit deja.

Vă las cu un video care să vă explice mai în detaliu. Eu am scăpat, n-am decît pisică, și încă nu se joacă cu LEGO^(TM).