Cam așa ar suna motto-ul casei Winterfell, din Game of Thrones, dacă acțiunea cărților s-ar petrece în prezent. Știu, v-am mai tot bătut la cap cu încălzirea globală (și o să-i zic astăzi așa, și nu “schimbări climatice”, pentru că despre încălzire vreau să vă vorbesc).
La conferința de la Paris, de la sfîrșitul anului trecut, reprezentanții țărilor lumii au decis să limiteze creșterea medie a temperaturilor Terrei la 2oC, deși și-au fixat și o țintă aspirațională de 1,5oC. Foarte frumos (și ultima, practic irealizabilă) dar tot e o mică problemă: creșterea temperaturii medii a Terrei cu 2oC nu înseamnă nicidecum uniformitate. De exemplu, încă din anii 2000 zonele Arctice s-au încălzit cu peste două grade, iar dacă ritmul emisiilor nu se schimbă, zonele din jurul Mediteranei, Statele Unite și Brazilia vor ajunge la creșteri de două grade pînă în 2030. Asta, deși pe acest scenariu temperatura medie a Terrei va crește cu două grade abia prin 2040, încolo. Rezultatele astea sînt dintr-un studiu nou publicat în revista Nature de către climatologi din Elveția și Australia. Studiul arată că, pe suprafețele de uscat, creșterile de temperatură ajung și pînă la 6oC. Autorul principal al studiului spune chiar că “la o creștere globală de 1,5oC, am avea creșteri ale maximelor în zonele arctice cu 4,4oC, dar și extreme mai mari cu 2,2oC în jurul Mediteranei”. Asta înseamnă, spun autorii mai departe, creșteri extreme de temperatură pentru Alaska, Canada, nordul Europei, Rusia și Groenlanda. Cu impact global: temperaturile atît de mari anticipate în zonele nordice ar accelera creșterea nivelului oceanelor și ar mări riscul de emisii de metan provocate de topirea gheții și a permafrostului. La o creștere medie a temperaturii de două grade, în jurul Mediteranei extremele ar crește cu 3oC, iar în zona arctică plusul ar fi de 5,5-8 grade. Asta pentru că 2/3 din suprafața planetei este ocean, care înmagazinează căldura mai ușor, în timp ce tot ce e uscat se încinge mai tare.
În rest, nu mai zic nimic. E cam tardiv să dăm ceasul înapoi. Dar n-ar fi rău să fim pregătiți pentru ce va urma. N-o să fie frumos.
Text apărut în Cațavencii din 10 februarie 2016.
De-a tura-vura