Dacă ați călătorit suficient de des cu avionul, ați nimerit, măcar o dată, să zburați “la geam”. Și în timp e priveați la orașe, vulcani, nori sau apus, poate ați remarcat, în partea de jos a hubloului, o găurică mică. Wait, what? O găurică mică în geamul meu? Fuck!
Relaxați-vă, găuricile alea mici sînt în toate ferestrele, nu aveți voi ghinionul să stați în dreptul singurului geam din tot avionul pe cale să explodeze ca-n filme și să-i sugă în afară pe toți pasagerii. De fapt, găurica aia este acolo tocmai ca să nu se întîmple așa ceva.
Să vă explic: presiunea atmosferică este, de fapt, toată greutatea coloanei de aer de deasupra unui loc. Cu alte cuvinte, la sol pe fiecare metru pătrat apasă o coloană de aer de jos și pînă hăăt, sus, la vreo 100 de kilometri (e doar formală cifra, nu se oprește atmosfera brusc acolo, dar devine suficient de rarefiată încît să nu prea mai conteze). Nu e mare lucru: de sus pînă jos, la nivelul mării, greutatea unei coloane de aer cu suprafața 1 cm2 e de 1,03 kg. Dar dacă această coloană apasă pe, să zicem, 1 cm2 dintr-o cutie vidată, deci de partea cealaltă a centimetrului ăluia pătrat pe care apasă presiunea asta nu e nimic, îl zdrobește mai ceva decît faceți voi cu o cutie goală de cola. Motivul pentru care nu sîntem și noi zdrobiți este că, prin toate spațiile din noi în care există aer, și în interiorul celulelor, presiunea este aceeași ca în afară. Asta, la nivelul mării, sau unde trăim noi. Cum urcăm mai sus, cum lucrurile se schimbă. Iar grosul aerului se îngrămădește în partea de jos a atmosferei, deci presiunea scade rapid pe măsură ce urcăm. Așa se face că la 10 km altitudine, unde zboară avioanele, presiunea este mai puțin de 30% din cea de la sol. Dacă în avion aerul n-ar fi presurizat să pară că sîntem la cel mult 3800 de metri, cei mai mulți dintre noi ar leșina sau mai rău, din cauza lipsei de oxigen. Din motivul ăsta, avioanele sînt presurizate: cînd ajung sus de tot, în interior presiunea aerului este lejer mai mare decît în exterior. Iar hublourile sînt construite pentru a rezista la această diferență de presiune.
Un hublou de avion are trei panouri: primul, cel din exterior, este cel mai gros și, în mod normal, suportă toată diferența de presiune între interior și afară. Cel din mijloc e la o distanță foarte mică de primul și împreună formează structura de rezistență a hubloului. Panoul interior este acolo doar pentru a nu cumva să zgîriem, din greșeală, celelalt două panouri, și pentru o mai bună izolare termică. Nu are rol structural. Și nici nu are rol în presurizare, de ambele lui părți va fi aceeași presiune, cea din cabină. Acum intervine găurica din panoul mijlociu: rolul ei este să facă în așa fel încît presiunea din cabină să fie aceeași cu cea dintre cele două panouri structurale.
În așa fel încît toată diferența de presiune dintre “afară” și “înăuntru” să pice în spinarea panoului exterior, cel mai potrivit să preia stresul generat de diferența de presiune. Întîmplător, găurica mai are un rol: să redcă umiditatea aerului dintre cele două panouri exterioare, în așa fel încît aerul dintre ele să nu se încețoșeze sau să condenseze pe panouri și să vă strice vouă admirarea orașelor, vulcanilor, norilor sau apusului. Că doar de-aia ați cerut loc la fereastră, nu?
Text apărut în Cațavencii din 10 august 2016.
De-a tura-vura