Aveţi idee cîte miliarde de dolari se încasează (şi, evident, se plătesc) anual în toată industria slăbitului? Dieteticieni, pastile, alimente speciale, şi, dacă nu se mai poate altfel, pînă şi abonamente la sală… Pînă aici! Trageţi o gură de aer, apoi expiraţi-o liniştit, ştiinţa vine în ajutorul tuturor celor care vor să slăbească. Cu o soluţie care nu presupune absolut nimic. Pentru că slăbirea se întîmplă în timp ce voi dormiţi!
Puteţi chiar să experimentaţi asta, dacă aveţi un cîntar destul de precis: vă suiţi pe el seara, înainte de culcare, şi imediat ce v-aţi trezit, înainte de a merge la toaletă. Surpriză! veţi constata că aveţi, în medie, cu vreo 250 de grame mai puţin dimineaţa. Cu alte cuvinte, în patru zile, pierdeţi un kil. În 40 de zile, zece! Iupiii, fericire gratis pentru toate femeile disperate de siluetă!
Bine, dar cum se întîmplă asta? Doar nu sîntem nişte automate einsteiniene, să schimbăm materia pe care o înghiţim în energie, direct cu E=mc2. Plus că, dacă am fi în stare de agerimea asta, am avea energie cît să băgăm în reţeaua electrică, cu un profit frumuşel. Deci, ce se întîmplă? Cum dăm afară, în timpul somnului, parte din materia care a intrat în noi la masă?
Răspunsul e absolut banal, chiar dacă niţel incredibil: în primul rînd, cam 150 de grame ies din noi prin transpiraţie. Şi restul? Noi inspirăm molecule de oxigen (O2), dar expirăm dioxid de carbon (CO2). Iar diferenţa de masă e, parţial, în codoiul ăsta, mai precis în atomul de carbon pe care-l eliminăm. Ştiu, e un atom, e miiic-miiic, dar o să vedeţi că sînt foarte mulţi, şi unde-s mulţi puterea creşte.
Un filmuleţ pe canalul Veritasium (de pe Youtube, canal pe care-l recomand) mi-a adus detaliile tehnice, din care vă dau şi vouă. Uite: într-o expiraţie liniştită este cam juma’ de litru de aer. Din ăsta, grosul e azot (aproape 400 de mililitri), vreo 100 de mililitri sînt oxigen (nu-l consumăm pe tot) iar vreo 23 de mililitri sînt dioxid de carbon care nu era iniţial în aer, e consecinţa procesului din plămîni, în care absorbim O2 şi dăm înapoi de la celule CO2. Ştiu că n-aveţi nici un chef de calcule, aşa că le-am verificat eu pe cele din filmuleţul mai sus pomenit: în cei 23 de mililitri de CO2 sînt 0,012 grame de carbon care e eliminat din corpul nostru şi care iniţial nu era în aerul inspirat. Nu prea pare mult, dar la o medie de 16 respiraţii pe minut, 60 de minute pe oră, opt ore de somn pe noapte (dieta asta nu e pentru petrecăreţi) rezultă o pierdere netă de greutate de aproape 100 de grame!
Sigur, există şi reversul medaliei: dacă sînteţi prea slabi (or fi şi din ăştia) asta e, trebuie să renunţaţi la somn, oricît de mult v-ar trage aţa către pat. Pentru că fiecare gram contează!
Text apărut în Caţavencii din 10 iulie 2013.
15 comments
Skip to comment form ↓
repetent
July 22, 2013 at 17:17 (UTC 3) Link to this comment
Rata de transformare O2 in CO2 nu este la fel si in stare activa, de ne-somn?
Practic slabim putin cate putin constant 🙂 Dar prea putin comparativ cu cat mancam. Asa ca da, daca am hiberna cateva zile fara sa mancam, abia atunci am rezolva problema cu kg in plus.
Tata Uraniu
July 22, 2013 at 17:27 (UTC 3) Link to this comment
Cre’ că rata e OARECUM la fel. Doar că noaptea respirăm mai profund, mai amplu, deci suspectez că rata de conversie e mai mare noaptea. Iar în timpul zilei mai băgăm mereu un fursec, o atenţie, o măslină, şi astea compensează cu vîrf şi îndesat. Pe cînd noaptea nu facem nimic de genul ăsta. Desigur, dacă nu sîntem somnambuli, e o ipoteză care trebuie luată în calcul. 😀
Cristi
July 23, 2013 at 13:45 (UTC 3) Link to this comment
Respiram mai profund, mai amplu dar si mai rar. Plus ca cel mai mare consumator de energie functioneaza la capacitate redusa.
Olga
July 22, 2013 at 18:09 (UTC 3) Link to this comment
Hmm, si de unde stim ca acel CO2 vine din arderea grasimilor? ca de exemplu la sport incepi sa arzi din suncile stocate (solduri, burtiq…) abia dupa 30 minute de efort pana atunci nu stiu de unde arzi dar nu e din grasimea stocata (oricum organismul are diferite modalitati de a face rost de energie, nu doar din grasime)…
johnny
July 26, 2013 at 09:17 (UTC 3) Link to this comment
Pana sa arzi din grasimile depuse intai se epuizeaza resursele energetice din sange. Atletii de performanta ii mai spun “the wall” pentru ca e o perioada tare grea cand se face trecerea de la resursele din sange la cele depuse. Din pacate nu e o regula privind prima zona de grasime care se consuma, si, mai din pacate, e ca cea din talie tinde sa fie printre ultimele.
Olga
July 26, 2013 at 17:36 (UTC 3) Link to this comment
Hmmm, asta cu “the wall” nu o stiam dar o simt cand ies la alergat. Pana imi intru in ritm, am o perioada in care simt ca imi ies ochii din cap insa stiu ca daca trec de ea o sa fie bine. Am citit undeva ca exista asa numitul “runners high” cand incepi sa mai produci si endorfine. Sper ca e pe bune, eu inca astept sa il simt si eu, da’ nu vine dom’le!
Tata Uraniu
July 22, 2013 at 18:12 (UTC 3) Link to this comment
De fapt, nu contează de unde vine codoiul. E greutate? Mai bine jos. 😀 Nu ştiam asta cu 30 de minute… o să caut să văd.
Olga
July 22, 2013 at 18:44 (UTC 3) Link to this comment
Aaaaah pai asa si apa pe care o eliminam prin respiratie si transpiratie tot greutate este! 😀 Trebuie sa ne raportam la scopul final al unei cure de slabire, adica eliminarea fara mila a suncilor (huo, suncile!).
Asta cu 30 min nu am referinte serioase este din “personal communication”. Da’ mi-a zis-o un baiat destept ca a invatat el la scoala asa ca il cred. 😛
Tata Uraniu
July 22, 2013 at 18:47 (UTC 3) Link to this comment
😀 de altfel, apa aia din transpiraţie (în respiraţie e mult mai puţină) e prinsă deja în calcul.
Olga
July 22, 2013 at 18:54 (UTC 3) Link to this comment
Pai da, si nici ea nu vine din arderea grasimilor deci nu conteaza! Totul se invarte in jurul grasimii, mai ales daca este f f f f f multa, iar persoana respectiva incepe sa dezvolte un camp gravitational propriu 😛
Olga
July 22, 2013 at 18:57 (UTC 3) Link to this comment
Ehm trebuie sa rectific, din arderea grasimilor rezulta apa (co2 si apa) dar cum nu stim daca in timp ce dormim ardem grasimi sau nu, este incert daca apa in discutie vine sau nudin arderea grasimilor. Phew! bine ca mi-am dat seama repede ce scrisesem 😛
Deedee
July 24, 2013 at 16:28 (UTC 3) Link to this comment
Faza cu inceperea arderii grasimilor dupa 30 de min de efort fizic este corecta.Grasimea este ultima forma de depozitare a energiei si cea mai complexa.Pana la grasime insa energia in timpul efortului este luata fie direct din sangele circulant (mai ales daca s-a consumat o masa cu o ora inainte de efort si s-a semidigerat), fie indirect din rezervele de glicogen din ficat si muschi(o alta forma de depozitare a energiei).Exista si un dar….treaba asta este valabila mai ales la cei neantrenati,la cei obisnuiti cu sportul organismul invata cum sa foloseasca grasimea pe post de energie mai repede si mai bine.Asa ca la sportivi nu se consuma grasimea dupa 30 de min ci mult mai repede,ma rog asta daca au ce consuma.
Olga
July 24, 2013 at 17:59 (UTC 3) Link to this comment
Da, cam asa auzisem si eu, ca mai intai consumi tot ce ai in sange si este usor accesibil si abia apoi intrii in rezerve (am rugat baiatul destept care mi-a furnizat informatia initial, sa vina cu clarificari). Aparent ar mai fi si cantitatea de oxigen prezent in sange care cand este scazuta activeaza o anume cale metabolica (nu am inteles exact daca aia responsabila de arderea grasimilor sau alta) si complica lucrurile si mai tare.
Oare la sportivi se adauga faptul ca, avand o masa musculara mai mare (deci au nevoie de mai mult “combustibil”) consuma mai repede resursele energetice usor accesibile si trebuie sa intre in rezerve mai rapid decat cei mai putin sportivi?
Deedee
July 24, 2013 at 23:36 (UTC 3) Link to this comment
Se mai activeaza si sursele anaerobe (cand oxigenul este insuficient)….si apare acidul lactic.Saracul incearca sa tina nivelul de combustibil mai ridicat dar nu reuseste.Se intra intr-un cerc vicios in care lipsa de 02 produce mai mult acid lactic (de aici teoria ca prin sport scapi cel mai repede de “febra musculara”….muschiul respectiv va consuma acidul lactic depozitat in timpul ultimului antrenament).
La sportivi nu e neaparat vorba de consumat mai repede…ci mai eficient.Ex: alergatorii nu au masa musculara mai mare…ba chiar din contra sunt cei mai “subtiri” sportivi,insa organismul invata sa utilizeze depozitele de grasime daca nu primele macar in aceasi timp cu alte surse (gen glicogen,papa din sange etc.).
Olga
July 26, 2013 at 17:31 (UTC 3) Link to this comment
Merci de informatie, mai invat si eu cate ceva! 😀