De ce e mai cald cînd umiditatea-i mare?

Vă ofer un text mai vechi. Are aproape șase ani, da’ situația e fix aceeași. Pentru că vara nu-i ca iarna (duh!), dar nici ca  vara trecută. E mai rău.

Deci venind Tata Uraniu de-afară, revoltat pe valul de caniculă care ne cocoșează zilele astea, a avut surpriza să constate că în redacție era mai rău. Pesemne că departamentul care ar fi trebuit să se ocupe de asta a defectat expré aparatele de aer condiționat, doar se știe că nu-i bine deloc să stai în curent. Și cum se chinuiau T.U. și colectivul să transpire ca în seră (o să povestim noi și despre efectul ăsta de seră, da’ mai la toamnă), un coleg mai curios l-a întrebat de ce pare mult mai cald în zilele (sau camerele) cu umiditate mare. Ați întrebat, vă răspundem!

Poate că în autobuzul 311 (sau oricare altul), împinși de forța împrejurărilor cu nasul în subsuoara vreunui nene (care mai are și dificultăți cu spălatul, fin’că nu mai ajunge la unele părți ale corpului), v-ați răcorit prin a înjura cu sete căldura, înghesuiala, RATB-ul și mai ales glandele sudoripare care par a funcționa în regim Turbo. Ele, săracele, n-au pînă la urmă nici o vină, ba din contra. Transpirația este geniala metodă de răcire inventată de natură: dacă un comesean varsă paharul de pălincă peste voi, veți simți imediat cum vă ia cu frisoane. Nu din cauza risipei, ci pentru că, în procesul de evaporare, alcoolul absoarbe căldura de pe suprafața pielii.

La fel și cu apa: cînd e cald, corpul transpiră, apa se evaporă și preia din căldura generată de organism. Da’ nici evaporarea asta nu merge la nesfîrșit. La temperatură și presiune atmosferice date, în aer poate exista o cantitate fixă de vapori de apă (așa-zisa presiune a vaporilor saturanți). Cu cît umiditatea (presiunea vaporilor, relativă la cea de saturație, în procente) este mai mare, cu atît evaporarea este mai dificilă. Organismul nu se mai răcește și „ni se încinge motorul“: avem senzația că temperatura este mai mare. Există și o formulă pentru această temperatură aparentă:

T_A = c₁ + c₂T + c₃R + c₄TR + c₅T2 + c₆R2 + c₇T²R + c₈TR² + c₉T²R²,

unde T e temperatura reală, R e umiditatea relativă și „c“ -urile sînt așa: c₁= -42,379; c₂= 2,04901523… auzi, știți ce? Eu nu mai scriu toate numerele astea, că deja îmi fierbe creierul, ceea ce nu vă doresc și vouă. Ca să nu mai vorbim că T_A-ul și T-ul de mai sus sînt în grade Fahrenheit, ar trebui să faceți conversia și sigur veți greși. Așa că mergeți voi la http://www.srh.noaa.gov/elp/wxcalc/ heatindex.html, unde există un calculator al temperaturii aparente, inclusiv în grade Celsius. Par egzamplu, cele 35^o C de zilele trecute, împreună cu o umiditate de 50%, vă oferă plăcuta temperatură aparentă de 40,7^o C. Asta la umbră, unde se calculează ea îndeobște. La soare, mai puneți vreo 8^o C.

Și să ziceți mersi, că dacă erați în New York, unde sînt temperaturi similare, dar umidități de 80%, ați fi suferit un frumos 56,5^o C, adică lejer peste valoarea la care oamenii sînt în pericol extrem. Iar în Arabia Saudită s-a înregistrat recordul, în 2003: temperatură de 42^o C, umiditate 67%, deci T_A de 80^o C. Dar convingeți-vă singuri: mai jos e tabelul indicelui de discomfort termic de la Eurometeo:

Aha, mai vine și încălzirea globală, se topesc ghețarii, se evaporă oceanele, deci temperaturile și umiditățile vor crește. Cu alte cuvinte, zîmbiți, mîine va fi mai rău.