Un frecuşteţ vital

Dom’le, sexul este foarte important. Iar scopul pentru care a fost inventat de către natură este aproape la fel de important .  Și totuși, natura n-a făcut reproducerea deloc facilă. O să credeți că vorbesc despre chinurile sexului frumos, dar vă înșelați. Ajungem și acolo, probabil, dar azi vorbim de cealaltă jumătate a speciei.

Oriunde te întorci, tot auzi: „Lasă, mă, ce vă pasă vouă, bărbaţilor? Pentru voi e simplu, dai puţin din fund şi gata! Da’ cine se chinuieşte nouă luni dup-aia?“. Simplu pe naiba! Ştiţi cît are de „înotat“ un spermatozoid pînă la ţintă? Ceva gen de o mie de ori propria lungime – ca şi cum noi am înota un kilometru şi jumătate! Aha, şi staţi, că asta nu e totul! Cam jumătate din distanţă se parcurge într-un fel de peltea, aşa-numitul mucus cervical.

Iar pînă acolo, spermatozoizii trebuie să scape din plasma seminală. Ciudat, deşi doar unul ajunge să înşface marele premiu, pentru a scăpa de plasmă, ăştia micii colaborează într-un fel de înot sincron, folosind undele create de cel mai vioi pentru a-şi ajuta evadarea. Dup-aia, mai dau de o problemă: ca să ajungă la mucus, trebuie să – scuze! – penetreze o interfaţă, iar asta se poate numai dacă au o viteză de măcar 2 mm/s. Deci ăștia mai leneși au pierdut cursa din start.

Dar să revenim la pelteaua cu pricina, acolo lucrurile-s chiar interesante. Ştiţi care-i baiul? Dacă voi aţi înota, aşa cum ştiţi, prin peltea, aţi cam sta pe loc. Mişcarea braţelor înapoi v-ar propulsa înainte, dar cînd braţele se mişcă înainte, corpul revine la poziţia iniţială. Sigur, în apă e simplu: cele două mişcări se fac cu viteze diferite. În peltea, însă, nu ţine! Da’ uitaţi-vă ce şmecheri sînt zgîmbocii ăştia: de fapt, se folosesc tocmai de forţa de frecare pentru a înainta!

Ştim cu toţii că forţa de frecare are sens opus vitezei de deplasare, o simţiţi dacă scoateţi mîna pe geam în maşină. Aha! Dar dacă viteza nu e înainte, ci în lateral? Coada (flagelum) spermatozoidului este unduită în lateral de un mic motor molecular. Deci diverse „bucăţi“ din ea se vor mişca sus-jos (V_sus şi V_jos), ca în desen. Ei, ca să vedeţi ce se întîmplă, descompunem vitezele astea în viteză perpendiculară şi viteză paralelă cu „bucăţica“ de flagelum (V_perp şi V_par). Forțele de frecare vor fi opuse celor două viteze (F_perp și F_par), tot ca în desen. Împreună, ele dau forţa aia desenată punctat. Pe care noi, pe fază, o mai descompunem o dată, în două forţe, paralelă (F_oriz, cu verde) şi perpendiculară (F_vert, cu roșu) pe direcţia de mişcare a spermatozoidului. Pa-da-buum! Vedeţi şi voi acum că, deşi cele două segmente din desen se mişcă unul în sus şi altul în jos, forţele de frecare perpendiculare (alea cu roșu) se anulează, dar cele paralele cu direcţia de mişcare se compun, ajutînd biata jumătate de ou să avanseze. Iată cum fizica îi ajută, dacă nu pe toţi, măcar pe cei mai insistenţi dintre spermatozoizi să transforme adversităţile în atuuri. Deşi pînă la viaţă mai e drum lung, iar şansele – mai mici ca la extragerile noastre Loto de fiecare duminică. Şi totuşi, se întîmplă!