Schimbarea la față a energiei

Nu știu dacă ați aflat deja, dar anul trecut s-a întîmplat o chestie mare: pentru prima dată în istorie, energia regenerabilă (solară, eoliană, hidro și din biomasă) a depășit electricitatea produsă din cărbune, devenind cea mai mare sursă de energie din lume. In plus, tocmai s-a aflat: puterea “verde” nou instalată în 2015 a depășit toate celelalte forme nou-instalate de generare a energiei. E o veste grozavă, parcă îmi mai dă nițel speranțe că dracul ăsta nu mai e chiar atît de negru. Normal, are tot mai puțin praf de cărbune pe el.

Asta a dat peste cap predicțiile Agenției Internaționale a Energiei (IEA), care spune, acum, că pînă în 2021 lumea își va produce peste 28% din energie din resurse regenerabile. Nu pare mare lucru: doar un sfert. Dar reprezintă 7600 terawați-oră (tera înseamnă o mie de miliarde), adică toată electricitatea produsă în prezent de Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei. Și, ca o chestie oarecum neașteptată, țările emergente par a începe să ducă greul: numai anul trecut, în China se porneau două turbine eoliene pe oră!

Și dacă tot vorbim de energii curate și alte agerimi, hai să vă mai zic două de care am aflat zilele trecute.

O puștoaică din Ohio, Maanasa Mendu, a cîștigat marele premiu în competiția Discovery Education 3M Young Scientist Challenge pentru că a inventat o “frunză artificială” generatoare de energie, cu un cost de vreo 5 dolari. Generator perfect, cu alte cuvinte, pentru zonele sărace și care au nevoie de energie ieftină. Frunza lui Mendu funcționează prin colectarea energiei din precipitații, vînt și soare folosind celule solare și materiale piezoelectrice. Între timp, copiii de 13 ani din România n-au autobuze ca să ajungă la școală, unde n-au căldură, și dacă ar avea căldură n-ar avea bănci, manuale, sau profesori care să fie mîndri de meseria lor și plătiți decent. Dar au veceu în spatele curții.

O altă generatoare de electricitate a fost prezentată zilele trecute de către un prof de la University of Wisconsin-Madison: podeaua! Dada, omul și echipa lui au reușit să extragă energie din parchet, tratînd fibrele de celuloză din rumeguș cu o substanță care le permite să genereze electricitate în urma vibrațiilor produse de pași. Procedeul tratării chimice a fibrelor este ieftin și promite enorm. Gîndiți-vă doar ce ar însemna un stadion de fotbal sau un mall acoperit cu un soi de pardoseală care să vă simtă pașii. E un domeniu nou numit “colectarea energiei de pe marginea drumului” (roadside energy collection) iar cercetătorii cred că ar putea inclusiv să depășească generarea electricității din energie solară.

Faptul că mai aflăm astfel de povești îmi dă, nițel, speranțe că poate reușim să reparăm măcar o parte din ce am stricat, deja, cu atît de mult entuziasm pe planeta asta. Și poate copiii copiilor noștri vor primi un Pămînt ceva mai curățel decît rezultatul abuzului nostru din ultimul secol.

Text apărut în Cațavencii din 2 noiembrie 2016.