De cîte ori se vorbește despre cursa cuceririi spațiului din anii ‘60 sau despre superioritatea tehnicii aerospațiale americane sau sovietice, inevitabil se ajunge la celebra poveste a instrumentelor de scris. Hai, c-o știți sigur: cum americanii de la NASA au cheltuit milioane de dolari pentru a inventa un stilou în stare să scrie în spațiu (desigur, fără succes) și cum rușii le-au dat cosmonauților lor creioane… Dar oare chiar așa s-a întîmplat?
La început a fost, într-adevăr, creionul. Dar existau ceva probleme: vîrfurile care se rupeau puteau ajunge în cele mai ciudate locuri în imponderabilitate, iar creioanele în sine sînt inflamabile, ceea ce era un no-no după dezastrul Apollo 1. Prin urmare, conform poveștii Clarei Curtin de pe www.scientificamerican.com (pe care am adaptat-o în cele ce urmează), în 1965 NASA a comandat 34 de creioane mecanice (le știți, din ălea cu mină de 0,5 mm) de la Tycam Engineering Manufacturing, Inc. N-au costat decît fix 4.382,50 de dolari, sau aproape 130 de coco pe creion. Scandal, urlete, înfierări publice: era nevoie de altă soluție.
Aici intervine Fisher Pen Company, care a investit peste un milion de dolari pentru a crea „stiloul spațial“. Dar NASA a intrat în scenă după ce stiloul spațial fusese inventat. În 1965, Paul C. Fisher a depus patentul pentru un stilou care scria cu fundu-n sus, la temperaturi extreme (-45o – 200oC) și chiar imersat în diverse lichide. Care era șmecheria? Pixurile se folosesc de gravitație pentru a face cerneala să curgă. Stiloul spațial avea un cartuș de azot presurizat în loc. Nici cerneala nu era normală, ci un soi de gel care se fluidiza doar în urma mișcării biluței de tungsten din vîrf. Paul Fisher l-a numit „Stiloul spațial anti-gravitație AG-7“. Și l-a oferit agenției spațiale americane. Căreia i-au trebuit numai doi-trei ani ca să îl testeze și să îl accepte. Astfel, în februarie 1968, NASA a cumpărat 400 de stilouri spațiale. Nici rușii n-au stat degeaba și, în loc să cumpere un stilou și să-l demonteze pentru a vedea cum e făcut, au cerut companiei Fisher Pen 100 de bucăți, plus o mie de cartușe de cerneală, pentru misiunile Soyuz. Associated Press ne spune că și rușii și americanii au primit aceeași reducere de 40% pentru cantități mari: deși costa 3,98 dolari, prețul plătit a fost de 2,39 dolari pe bucată. Povestea nu se oprește însă aici: conform Fisher Space Pen Company, cei trei astronauți ai misiunii Apollo 11, Neil Armstrong, Buzz Aldrin și ăla, al treilea, de nu și-l amintește nimeni fin’că n-a pășit pe Lună (ei, hai: rîdem, glumim, dar nu părăsim istoria: Mike Collins), au folosit un spațilou pentru a repara un comutator de armare stricat, ceea ce, de altfel, le-a permis să se întoarcă pe Terra și să ne povestească despre asta. De atunci, compania Fisher a creat o linie întreagă de stilouri spațiale, folosite la greu de toți băieții (și fetele!) care se aventurează acolo, atît de sus încît josul nu mai are noimă.
Și puteți să le folosiți și voi, e drept, de la 65 de euroi/bucata. Mă rog, ăsta din imagine e la aproape 100 de euro.Deh, inflația!
7 comments
1 ping
Skip to comment form ↓
Mostrofontz
November 25, 2010 at 10:55 (UTC 2) Link to this comment
Imi place chestia asta cu pixurile; mereu m-am intrebat daca era adevarata chestia cu creionul rusesc si pixul american…
Guta Yodda
November 25, 2010 at 14:24 (UTC 2) Link to this comment
http://www.youtube.com/watch?v=ZW5NuJuKfMA&feature=related
chat noir
November 25, 2010 at 16:00 (UTC 2) Link to this comment
pentru ca nu as da autografe in spatiul cosmic, las la o parte pixul si intreb:
1) cum bei o bere in spatiul cosmic?
2) cum faci pipi dupa bere?
3) cum faci sex dupa bere si pipi?
mai era o intrebare, da’ am considerat-o prea puturoasa.
la o alta am gasit singur raspunsul:
http://www.descopera.ro/dnews/4219050-purtati-indispensabili-cosmici-nu-vor-prinde-miros-niciodata
Kilroy
November 27, 2010 at 23:37 (UTC 2) Link to this comment
Multam pt. articol. Ma saturasem sa citesc despre cat de dastepti erau inginerii sovietici si cat de prosti cei americani (de parca CCCP-ul nu avea un minister al propagandei, care fabrica exact astfel de zvonuri). 😉
Tata Uraniu
November 28, 2010 at 00:16 (UTC 2) Link to this comment
:)) Cu plăcere. Stick around, mai avem.
Nihilistu'
November 30, 2010 at 02:24 (UTC 2) Link to this comment
Frumos articol, dar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului: inginerii sovietici stau ei prost la multe, dar in domeniul constructiei de motoare racheta si statii spatiale erau (si sunt inca) mai destepti (creativi adica) decat inginerii americani.
Au recunoscut asta iginerii de la NASA (care i-au cooptat la constructia ISS cu toate problemele care au aparut din colaborarea respectiva) si inginerii de la Lockheed Martin care au echipat cu incredibilul motor rusesc RD-180 noile rachete americane Atlas (RD-180 este de 3 ori mai puternic si eficient decat oricare alt motor racheta cu combustibil lichid construit de americani – cand au vazut performantele sale, inginerii de la Lockheed Martin au exclamat ca tipul ala din bancul cu girafa: Asa ceva nu exista!)
Marinake
November 30, 2010 at 00:36 (UTC 2) Link to this comment
Domnule Uraniule ce jaf 65 de euro. Vis a vis de locul meu de munca e magazinul NASA de unde se pot cumpara pixuri. E drept ca nu erau asa fatoase Ma duc sa verific pretul ca ultima oara era 18 sau12 dolari. Intotdeauna am crezut ca scopul acestei inventii este ridicarea pe culmi marete a industriei de suvenire.
Despre cum împroaşcă bărbaţii apă la duş şi stiloul cu care poţi să scrii pe lună | Jurnal roz de cazarmă și nu numai
November 27, 2010 at 20:38 (UTC 2) Link to this comment
[…] V-aţi întrebat tot timpul cum arată şi cum a fost inventat stiloul care sfidează gravitaţia, deci poate fi folosit pe lună la scris bileţele de amor, reţete, jurnale, demisii şi/sau liste de cumpărături? Iată, vă lămureşte blogul de ştiinţă Sciencefriction.ro, în articolul În pix cu satelitul. […]