În pix cu satelitul. Sau invers

De cîte ori se vorbește despre cursa cuceririi spațiului din anii ‘60 sau despre superioritatea tehnicii aerospațiale americane sau sovietice, inevitabil se ajunge la celebra poveste a instrumentelor de scris. Hai, c-o știți sigur: cum americanii de la NASA au cheltuit milioane de dolari pentru a inventa un stilou în stare să scrie în spațiu (desigur, fără succes) și cum rușii le-au dat cosmonauților lor creioane… Dar oare chiar așa s-a întîmplat?

La început a fost, într-adevăr, creionul. Dar existau ceva probleme: vîrfurile care se rupeau puteau ajunge în cele mai ciudate locuri în imponderabilitate, iar creioanele în sine sînt inflamabile, ceea ce era un no-no după dezastrul Apollo 1. Prin urmare, conform poveștii Clarei Curtin de pe www.scientificamerican.com (pe care am adaptat-o în cele ce urmează), în 1965 NASA a comandat 34 de creioane mecanice (le știți, din ălea cu mină de 0,5 mm) de la Tycam Engineering Manufacturing, Inc. N-au costat decît fix 4.382,50 de dolari, sau aproape 130 de coco pe creion. Scandal, urlete, înfierări publice: era nevoie de altă soluție.

Aici intervine Fisher Pen Company, care a investit peste un milion de dolari pentru a crea „stiloul spațial“. Dar NASA a intrat în scenă după ce stiloul spațial fusese inventat. În 1965, Paul C. Fisher a depus patentul pentru un stilou care scria cu fundu-n sus, la temperaturi extreme (-45^o – 200^oC) și chiar imersat în diverse lichide. Care era șmecheria? Pixurile se folosesc de gravitație pentru a face cerneala să curgă. Stiloul spațial avea un cartuș de azot presurizat în loc. Nici cerneala nu era normală, ci un soi de gel care se fluidiza doar în urma mișcării biluței de tungsten din vîrf. Paul Fisher l-a numit „Stiloul spațial anti-gravitație AG-7“. Și l-a oferit agenției spațiale americane. Căreia i-au trebuit numai doi-trei ani ca să îl testeze și să îl accepte. Astfel, în februarie 1968, NASA a cumpărat 400 de stilouri spațiale. Nici rușii n-au stat degeaba și, în loc să cumpere un stilou și să-l demonteze pentru a vedea cum e făcut, au cerut companiei Fisher Pen 100 de bucăți, plus o mie de cartușe de cerneală, pentru misiunile Soyuz. Associated Press ne spune că și rușii și americanii au primit aceeași reducere de 40% pentru cantități mari: deși costa 3,98 dolari, prețul plătit a fost de 2,39 dolari pe bucată. Povestea nu se oprește însă aici: conform Fisher Space Pen Company, cei trei astronauți ai misiunii Apollo 11, Neil Armstrong, Buzz Aldrin și ăla, al treilea, de nu și-l amintește nimeni fin’că n-a pășit pe Lună (ei, hai: rîdem, glumim, dar nu părăsim istoria: Mike Collins), au folosit un spațilou pentru a repara un comutator de armare stricat, ceea ce, de altfel, le-a permis să se întoarcă pe Terra și să ne povestească despre asta. De atunci, compania Fisher a creat o linie întreagă de stilouri spațiale, folosite la greu de toți băieții (și fetele!) care se aventurează acolo, atît de sus încît josul nu mai are noimă.

Și puteți să le folosiți și voi, e drept, de la 65 de euroi/bucata. Mă rog, ăsta din imagine e la aproape 100 de euro.Deh, inflația!