Ce-a fost mai întîi, oul sau găina de dinozaur?

În această nouă rubrică vă vom ține la curent (continuu – scuzați glumița de manual de electricitate și magnetism de clasa a XI-a) cu ultimele răcnete de „Evrika!“ ale științei auzite prin băile cercetătorilor din lumea întreagă și, cînd e cazul, chiar de pe la noi. Asta mai rar, că ai noștri n-au timp de prostii.

Ce-a fost mai întîi, oul sau găina de dinozaur?

Îi țineți minte pe velociraptorii ăia care țopăiau de colo-colo, mici și drăguți, pînă deschideau o mie de guri, în Jurassic Park? Ei, iaca, mai nou, paleontologii de la Muzeul American de Istorie Naturală au descoperit, fără putință de tăgadă, că pînă și bestiile astea mici aveau pene. Practic, nu prea rămîne nici o diferență între dinozauri și păsările de azi: făceau ouă, aveau sînge cald, oase aerate și pene. Norocul nostru că velociraptorii au dispărut, că altfel ar fi trebuit să ne uităm de două ori cînd cumpăram carne de struț pentru grătar.

I blame the parents

Și că tot vorbeam despre dispariția dinozaurilor: se știa că și-au furat-o de le-au zburat fulgii acum 65 de milioane de ani, din cauza impactului Pămîntului cu un asteroid gigant. De fapt, săracul bolovan nu era decît unul dintre roadele unei atracții mai sălbatice între doi „părinți“ din centura aflată între Marte și Jupiter, acum vreo 160 de milioane de ani, au spus, săptămîna trecută, cercetătorii de la Southwest Research Institute din Colorado. Cum s-au prins ăștia? Păi, i-au luat pe toți membrii unei familii mai ciudate de asteroizi, Baptistina, și le-au derulat traiectoriile înapoi în timp. Cînd colo, ce să vezi? Toți ăștia micii se întîlneau, în trecut, într-un pietroi de 170 de kilometri, iar analiza sedimentelor din craterul mexican Chicxulub, despre care toți sînt de acord că e amprenta ucigașului de dinozauri, îl înrudește destul de clar pe făptaș cu familia în cauză. Ceea ce ne arată că și atracția prea mare strică!

În alte știri:

Conform unui nou studiu publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane, popularul medicament pentru diabet rosiglitazone dublează pe termen lung riscul de apariție a malfuncțiunilor cardiace și crește riscul de atac de cord cu 42%, tot pe termen lung. Americanii încă îl țin pe piață, pînă la rezultate mai clare, însă ai noștri nu trebuie să se îngrijoreze: pînă la administrare, aceleași efecte le are și creșterea prețului medicamentului.

Galaxia Heisenberg