Iar, despre viitorul foarte apropiat al medicinei

Iar au trecut cîteva săptămîni de cînd n-am mai vorbit de progresele medicinei, iar au mai descoperit/inventat/înțeles ăștia cîte ceva nou!

*Organizația Mondială a Sănătății spune că obezitatea este una dintre cele mai prezente probleme medicale de pe glob: peste 600 de milioane de adulți și 41 de milioane de copii sub 5 ani suferă de obezitate. Din cauza obezității se ajunge la boli foarte serioase, precum afecțiuni cardiace, unele tipuri de cancer și diabet de tip 2. Nu-i așa că ați vrea să existe un tratament contra obezității?

 Ei bine, s-ar putea ca tocmai să apară unul, grație unor cercetători belgieni și olandezi, care au descoperit o proteină-minune. Este vorba despre cercetătorii Patrice Cani, de la Louvain Drug Research Institute, și Willem de Vos de la University of Wageningen, în Olanda, care de cîțiva ani studiază o bacterie pe nume Akkermansia Muciniphila, pe care au constatat că o găsesc mai greu în șoareci obezi. Evident, au tratat șoareci obezi cu bacteria asta, și spre surpriza lor tratamentul părea să stopeze cîteva afecțiuni metabolice care duceau la obezitate. Bacteria este comună în flora intestinală, deci administrarea ei nu afectează negativ pacienții umani. Dar cercetătorii au mai făcut, întîmplător, o descoperire care mărește eficiența bacteriei: pasteurizarea. Au descoperit că dacă pasteurizează bacteria, distrug mai totul din ea, cu excepția unei bacterii, Amuc_1100. Cel puțin așa se cheamă versiunea inginerizată genetic. Cînd au testat proteina asta pe șoareci, rezultatul a fost foarte încurajator pentru sistemul imunitar, blocînd toxinele din alimente să ajungă în sînge și “mărindu-i capacitatea de a reduce dezvoltarea grăsimii, rezistența la insulină și dislipidemia la șoareci” – zice studiul publicat la sfîrșitul lui noiembrie.

Așa că țineți minte numele ăsta – Amuc_1100. Pariez că o să mai auzim de el.

* Și mai țineți minte unul: chitosan. Chitosanul este o polizaharidă lineară compusă din D-glucozamide β-(1è4)-legate (unități deacetilate) și din N-acetil-D-glucozamide (unități acetilate), distribuite aleator. HA! Ce față ați făcut! Nu, pe bune, chitosanul este făcut din chitina prezentă în carapacele creveților sau altor crustacee, tratare cu sodă caustică. Chitosanul ăsta e șmecher rău. În afară de faptul că stă la baza unui plastic biodegradabil, care promite multe pentru viitor, mai are o calitate: poate fi transformat într-un fel de clei biodegradabil folosit pentru a vindeca răni și acoperi incizii chirurgicale. Check this out: în 2014, ingineri din Oregon au creat un burete acoperit cu chitosan care sigilau răni de armă în 15 secunde! Acum cercetătorii de la Harvard Wys Institute studiază cum să se folosească de chitosan pentru a crea plasturi și sprayuri pentru a sigila corpurile “deschise”. Într-un studiu recent, inginerii de la Wys au arătat cum chitosanul, amerstecat cu o enzimă banală pe nume transglutaminază, a fost foarte eficient în sigilarea perforațiilor intestinelor și plămînilor de porc. Ba chiar au reușit să creeze o spumă pe bază de chitosan, care sigilează cavități mai mari, și le mai și țin curate, pentru că chitosanul are proprietăți anti-microbiale. Acum, dacă s-ar aduce și la noi, vă dați seama ce util ar fi chitosanul pe A2, cînd aleargă idioții cu 130 km/h pe ceață? Accidentații ar avea o șansă să ajungă la spital.

Deci, rețineți: Amuc_1100 și chitosan. Și să așteptăm viitorul. E aproape.

Text apărut în Cațavencii din 21 decembrie 2016.