Una mult prea caldă, una promițător de rece

Nu știu dacă ați aflat, dar luna iulie 2016 a bătut cîteva recorduri triste: a fost cea mai fierbinte lună iulie de cînd se înregistrează temperaturile (prin 1880), cea mai fierbinte lună de cînd le măsurăm, și a 15-a lună la rînd care a stabilit un nou record lunar. (Textul a fost publicat pe 31 august. Între timp, știm și că august a fost la egalitate cu iulie, a depășit recordul lunilor august, și e a 16 lună consecutivă cu nou record lunar.) Ba chiar e plauzibil ca iulie să fi fost cea mai fierbinte lună din ultimii 125.000 de ani, de la ultima perioadă interglaciară. Pe 21 iulie, temperatura în Mitribah (Kuwait) a atins 54^oC, recordul absolut pentru emisfera estică, cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în afara Death Valley (unde recordul a fost de 56,7^oC, în 1913, și e contestat masiv).

Uite și un grafic, așa crește temperatura:

via GIPHY

Sună înfricoșător pentru viitor, iar cercetătorii au demonstrat că nici cu trecutul nu stăm mai bine. Spre marea surpriză a climatologilor, se pare că încălzirea globală și-a arătat primele semne mult mai devreme decît se credea, prin anii 1830. Asta a relevat analiza – publicată zilele trecute în Nature – înregistrărilor naturale ale climei ultimelor mii de ani: inelele copacilor, straturile de gheață, istoriile climatice imprimate în corali și peșteri.

Dar toate cele de mai sus nu sînt decît vești proaste la care am ajuns, din păcate, să ne așteptăm. Eu altceva voiam să vă povestesc, un alt vestitor al speranței că poate, uite, nu e totul pierdut și o să fim în stare să ne extragem din rahatul ăsta în care tot noi ne-am băgat.

Cercetătorii de la University of Illinois în Chicago au reușit să creeze un soi de frunză artificială mult mai ieftină decît pînă acum și mult mai eficientă. Frunză artificială, deci nu doar o celulă fotovoltaică, menită să preia energia soarelui și s-o transforme în energie electrică, spre a fi stocată într-o baterie. Nu, noua jucărie este o celulă fotosintetică: preia energia solară și dioxidul de carbon din atmosferă și produce oxigen și combustibil sintetic. Iar asta ar împușca doi iepuri dintr-o lovitură: se și reciclează CO₂ din atmosferă, și totodată se produce combustibil ieftin, treabă care ar face inutilă exploatarea hidrocarburilor.

Noua frunză artificială poate fi folosită atît pe scară largă, cît și în aplicații mici, “pe lîngă casa omului”. Ba, mai mult, celula fotosintetică ar putea fi folosită și în colonizarea lui Marte, dacă se descoperă suficientă apă pe planetă.

În ultimul timp eu, unul, trec prin sentimente mixte: pe de o parte sînt puțin îngrozit cînd văd vești tot mai proaste de la zi la zi, cu temperaturi-record, incendii copleșitoare, ghețuri tot mai puține și catastrofe locale de speriat. Pe de altă parte, nu pot să nu zîmbesc plin de speranță cînd văd știri precum cea de mai sus, cînd aflu de cîte o nouă dovadă a inventivității și rezilienței noastre și cînd am impresia că, în sfîrșit, ne suflecăm mîinile și-i spunem încălzirii globale, în absolut singura situație în care putem folosi vorba asta cu copiii noștri: “eu te-am făcut, eu te omor”. Hai, că se poate să scăpăm.

Text apărut în Cațavencii din 31 august