Hai, că nu doar ăștia geeky, ca mine, țin minte cristalele din “Superman”, alea albe care aveau toată înțelepciunea planetei Krypton în ele.
Ei bine, e foarte posibil să le vedeți mai des în viitor. Pentru că marea companie de electronice Hitachi, în colaborare cu Universitatea Kyoto, a dezvoltat o nouă tehnologie de înregistrare și păstrare a datelor care amintește de filmul mai sus pomenit.
De fapt, este vorba despre niște pătrățele de cuarț late de 2 cm și groase de vreo 2 mm, în care sînt patru straturi de puncte marcate cu un laser cu puls de femtosecunde, în limbaj binar. Și peste un catralion de ani, binarul tot binar, deci decodarea informației va fi floare la ureche. Sau ce or avea în loc de flori la ce-or avea în loc de urechi, peste un catralion de ani. Totul va putea fi citit cu un microscop optic banal. Și din ăstea sperăm că vor avea în viitor.
Densitatea de informații e nițel mai mare ca pe un CD obișnuit, dar se pot adăuga straturi suplimentare, care ar crește îngrămădirea de date de pe “divais”. dar șpilul cel mare al memoriei cu cristale de cuarț nu e capacitatea de stocare, ci rezistența: a rezistat inclusiv la două ore în foc, la peste 1000 de grade Celsius. Și e cristal de cuarț, deci rezistă și în apă, și la diverse substanțe chimice. Pe de altă parte, mult din ce era cuarț acum două-trei sute de milioane de ani, pe cînd planeta era acoperită cu un singur continent (Pangaea) și un singur ocean (Panthalassa) e acum doar nisip pe plajele lumii.
Morala ar fi simplă: cuarțul e un material superb pentru depozitarea informațiilor importante. Va rezista sute de mii, milioane de ani, cu o condiție: să fie păstrat la fereală de eroziunea pe termen foarte lung a apei și vîntului. Deci n-ați scăpăat, tot aveți treabă, da’ măcar acum aveți cum să păstrați aproape pentru eternitate filmele alea din vacanță la care nu se va mai uita nimeni, niciodată.
Acest text a apărut în Cațavencii din 9 ianuarie 2013.
De-a tura-vura