Cine-i născut în februarie? Hertz, desigur!

Ați remarcat vreodată cum mai toți marii fizicieni au cîte trei nume, ca asasinii celebri care se respectă? Nu? Ia uite: James Clerk Maxwell, Werner Karl Heisenberg, Marie Skłodowska-Curie, Sir Isaac Newton… Eh, mai sînt și excepții: Edwin Rudolf Josef Alexander Schrödinger, Albert Einstein, da’ altfel se rescpectă regula. Bine, nu-i deloc adevărată, de fapt, da’ îmi plăcea mie ideea cum fizicienii sînt un soi de killeri temuți. Mai ales că am văzut destule fețe șocate în liceu, la ora de fizică.

Lăsînd, însă, considerațiile astea deoparte, azi e ziua de naștere a lui Heinrich Rudolf Hertz (22 februarie 1857), descoperitorul undelor electromagnetice. În 1865, cînd Maxwell a inventat teoria electromagnetismului, a făcut și niște predicții, cum îi stă bine oricărui teoretician care se respectă. Cea mai importantă a fost existența undelor electromagnetice, care se deplasează, toate, cu viteza luminii. Ei bine, douăzeci și unu de ani mai tîrziu (1886), Heinrich Hertz a generat, recepționat și măsurat undele cu pricina. Apoi s-a jucat mult cu undele radio, a căror viteză a măsurat-o și a arătat că e totuna cu viteza luminii, și le-a reflectat și refractat pînă a demonstrat că se manifestă exact ca lumina.

De aici a fost doar un pas pînă la inventarea telegrafului fără fir, doi pași pînă la radio și trei pînă la televiziune. Au fost necesari mai mulți pași ca să se inventeze telefonia mobilă, dar primul (salt, nu pas) l-a făcut Hertz. Amuzant e și faptul că, întrebat ce semnificație și consecințe vor avea experimentele sale cu undele electromagnetice, omul a răspuns, cu candoare, “presupun că nici unele”.

Atît de importantă a fost descoperirea undelor electromagnetice încît, astăzi, frecvențele tuturor undelor se măsoară în hertzi. Un hertz=un ciclu pe secundă. Hai, că știți cu toții ce-i cu undele astea, le-ați văzut cînd aruncați o piatră în apă și face “valuri”. Aha, și valurile de la țărmul mării sînt tot niște unde, numărul de valuri care se sparg de țărm într-o secundă (sau minut, sau ce vreți voi) e taman frecvența lor, aia măsurată în hertzi. Așa cum vă povesteam în postul ăsta despre măsurarea vitezei luminii, lungimea unei unde electromagnetice (distanța între două “valuri”) înmulțită cu frecvența ei dă, mereu, viteza luminii. Chiar dacă undele cu pricina sînt cele din cuptorul cu microunde.

Și dacă tot e ziua lui Hertz azi, pînă și Google i-a dedicat un doodle mișcător (dați click pe imagine, să vă convingeți):

click pentru gif-ul animat