M-am întîlnit prima dată cu Terry Pratchett în primăvara lui 2002, deci acum treișpe ani. Un prieten mi-a împrumutat o carte, se numea, simplu, “Mort”. Era vorba despre un băiețaș pe nume Mortimer care, printr-un concurs de împrejurări, ajunge să fie ucenicul Morții. De fapt, al MORȚII, cu majuscule, pentru că MOARTEA, antropomorfizată ca mai …
De-a tura-vura