Editura Nemira are o “editurică” pentru copii, pe nume Nemi. Editurica asta vrea să-i facă pe ăștia micii să descopere bucuria cititului. Și le-a venit ideea, celor de la Nemi, să-i pună pe oamenii mari să le povestească cum au fost ei omeni mici. Drept care m-au prins și pe mine și m-au luat la întrebări despre cărțile copilăriei mele. Și au rezultat răspunsurile de mai jos.
Iar ăsta e un colaj în care am adunat eu, pentru ceva leapșă de pe Facebook, cărțile cele mai dragi de cînd eram mic. 🙂
Așa începe:
- Care a fost primul tău contact cu poveştile? Îţi citea cineva sau ai început singur?
Sînt sigur că, mititel fiind, mama îmi spunea povești ca să mă adoarmă. Despre care orice amintire mi-e ascunsă prin subconștient și, nu știu, îmi place să cred că m-a ajutat să fiu cel care sînt azi. De cînd aveam vreo 3 ani am ceva amintiri, deja, despre povești spuse de părinții mei. Dacă mi le citeau sau mi le povesteau, nu știu. Îmi aduc aminte vocile.
Iar continuarea e în linkul de mai jos.
13 comments
Skip to comment form ↓
alina
October 31, 2016 at 14:30 (UTC 3) Link to this comment
Mama a fost bibliotecar, am avut acces nelimitat la depozit, am fisat si testat prima cartile care veneau, de prin liceu. Si eu cred ca am citit Ciresarii de cel putin 10 ori. I-am recitit si la maturitate, cand am cumparat cartea dintr-un anticariat pentru fiul meu. Am incercat pe cat posibil sa-i cumpar toate cartile care mi-au fost dragi in copilarie.
O mentiune speciala: cartea cea mai citita a copilariei mele este Hotarul nestatornic. Eram 3 verisoare de aproximativ aceeasi varsta care ne petreceam vacanta la bunici. Volumul ala e la mine acum. Cred ca e in 5-6 fascicule de la cat ne bateam pe el si trecea din mana in mana. Si toate 3 voiam sa fim Olguta 🙂
Tata Uraniu
October 31, 2016 at 15:08 (UTC 3) Link to this comment
pe asta cu hotarul n-o știu. da’ sună mișto.
Tata Uraniu
October 31, 2016 at 15:09 (UTC 3) Link to this comment
aolio, de ce nu zici, soro, că era “la medeleni”? it all makes sense now. 🙂
alina
November 1, 2016 at 19:15 (UTC 3) Link to this comment
Era editia Lyceum in 3 volume. Celelalte 2 arata decent si dupa atatia ani.
Sandman
October 31, 2016 at 14:42 (UTC 3) Link to this comment
De abia de pe la a opta lectura a Ciresarilor incepi sa intri in “adancul” povestilor, de 10x este ceva firesc.
Pentru Castelul fetei in alb si Ramas bun, Ciresari ! a fost nevoie de studiu suplimentar, s-a insistat cu ele in afara seriei complete.
La mare lupta ,in lista de “toceala”, mai figureaza: Winnetou, Cei 3 muschetari si Pardalian cu vaca aia de Fausta.
Tata Uraniu
October 31, 2016 at 15:07 (UTC 3) Link to this comment
Da, Winnetou și mușchetarii, da. Pardailan nu am citit. 🙁 Nici io nu știu cum am ratat. La castelul fetei în alb am încercat să-i fac și hartă, nu înțelegeam neam cum e făcut, cu castel mare, castel mic…
Vali
October 31, 2016 at 15:26 (UTC 3) Link to this comment
Ia de ici: Cavalerii Pardaillan, Epopeea Dragostei, Fausta, Fausta invinsa( finally, vaco) si cred ca mai sunt vreo doua. Astea si muschetarii m-au ajutat sa retin mai usor istoria Franței, cu nenumărații ei regi
(da’ nu asta e șpilul, clar).
Tata Uraniu
October 31, 2016 at 15:08 (UTC 3) Link to this comment
Da’ era “drum bun, Cireșari”. 😉
Sandman
October 31, 2016 at 15:44 (UTC 3) Link to this comment
Drum bun.. s-a “turnat” la mine in zona si am incercat cu cerul si cu pamantul sa dau de locul cu pricina, mai ales ca aveam si pacatul snorkelingului in vremea aia 😛
Tata Uraniu
October 31, 2016 at 18:52 (UTC 3) Link to this comment
aaa, ce tare! 🙂
Andu YY
October 31, 2016 at 20:22 (UTC 3) Link to this comment
Da’ psf nu.”…?
Colectia povestiri stiintifico-fantastice
Tata Uraniu
October 31, 2016 at 20:53 (UTC 3) Link to this comment
în afară de Jules Verne, sefeuri am cunoscut doar în ’89 și în sus. da’ am recuperat atunci. 🙂
Attila
November 28, 2016 at 18:45 (UTC 3) Link to this comment
Eu sunt unul din cei care n-au citit Cireșarii. Mi s-a părut pierdere de vreme….
Însă am savurat fiecare volum, capitol, invenție, trăsnaie, idee din Jules Verne… Până prin clasa a VI-VII-a cred că citisem vreo 20-25 de volume de-ale lui (de mai multe n-am mai reușit să fac rost, nu de alta) apoi am trecut la Dune, la Fundația etc. și ce se mai găsea pe la noi prin anii ’80….
Oricum, fiind IT-ist, am avut ocazia să lucrez un pic și în domenii apropiate SF-ului – de-a lungul carierei mele, printre mulți alții, am lucrat pentru doi producători de componente pentru aviație, m-am apropiat un pic și de zona inteligenței arificiale (nu prea mult, din păcate, dar încă nu s-au băgat zilele-n sac), însă mai nou lucrez pentru un subcontractor al Agenției Spațiale Europene….
Dar, mai mult ca orice, aștept cu nerăbdare ca realitatea să bată ficțiunea…