Hai că, măcar de cînd cu anchetele conduse de Tolontan, ați tot auzit de superbacterii: afurisitele astea devin rezistente la antibiotice din ce în ce mai repede după ce oamenii reușesc să le inventeze. Parcă văd că, în curînd, vor reuși performanța de a deveni imune înainte ca antibioticul să fie inventat! Într-un fel, chiar Alexander Fleming, tatăl penicilinei, a întrevăzut ce ne așteaptă în discursul lui de acceptare a premiului Nobel:
Omul fără minte care se joacă tratînd cu penicilină este responsabil moral de moartea pacientului infectat cu un organism rezistent la penicilină.
Se pare că, după vreo optzeci și ceva de ani, am ajuns foarte aproape de capătul drumului cu antibioticele.
Nu e de mirare că tot mai mulți epidemiologi și microbiologi privesc amenințarea superbacteriilor ca fiind la fel de serioasă ca încălzirea globală.
A apărut, însă, la orizont o altă cale de a scăpa de Pseudomonas & friends. Mai precis, cercetătorii au în vedere “să-i angajeze” pe unii dintre cei mai feroci prădători din natură. Care, surprinzător, nu sînt nici rechinii și nici tigrii. Ci un anumit tip de bacterii. Yup, este vorba despre așa-numitele “bacterii-predator”, care aparent le elimină cu ușurință pe cele mai încăpățînate superbacterii. De fapt, sînt cel puțin două tipuri: Bdellovibrio și Micavibrio. Cele două bacterii acționează foarte diferit. Bdellovibrio se strecoară în interiorul organismelor monocelulare și începe să se dividă. Dintr-o singură celulă ies vreo 80 de predatori. E ca în filmele de groază, doar că la scară foarte mică. Micavibrio are altă strategie: se atașează de exteriorul victimei și o deshidratează. Practic, îi suge sîngele, putea să-i spună Draculavibrio. Evident că oricît ar fi de rezistente la antibiotice bacteriile-dușman, cei doi predatori nu sînt afectați: căile lor de atac sînt cu totul altele.
Să arunci intenționat niște bacterii în luptă împotriva altor bacterii sună ca un film de groază, ca un scenariu preapocaliptic (în sensul în care fix așa ceva ar declanșa apocalipsa). Însă studiile de pînă acum, efectuate pe animale și pe linii de celule umane, arată faptul că cei doi ucigași de bacterii sînt absolut benigni față de organismele pluricelulare. Sigur, există posibilitatea ca bacteriile-predator să ne facă și flora bacteriană una cu pămîntul, dacă am ajunge să le folosim ca înlocuitor pentru antibiotice. Dar, iarăși, studiile preliminare arată că Bdellovibrio și Micavibrio par să lase în pace bacteriile prietenoase. În timp ce nu se poate spune deloc același lucru despre antibiotice.
Pînă se va ajunge la terapii, mai durează puțin. Dar să nu vă mirați dacă peste cinci ani o să veniți la ăla micu’ de-i curg mucii cu o linguriță de –vibrio de-un fel sau altul.
Text apărut în Cațavencii din 22 iunie 2016.
1 comment
1 ping
o femeie
July 13, 2016 at 11:28 (UTC 2) Link to this comment
traim intr-un ecosistem. Al bacteriilor, e intelege. Nu e o simbioza, ci e un echilibru. Pe principiul acesta multi medici ( dar eu ii gasii nu in Ro) nu recomanda antiiotice prea usor.
E drept, doctorul prescrie ce ii cer, asa ca atunci cand ii cerui ca vreau sa inteleg si sa invat ce au vecinii ce nu au fost pe la farmacie de vreo 20 de ani, mi-o raspuns pe intelesul meu.
Leac de cojocul superbacteriilor? » Science Friction
September 27, 2016 at 12:03 (UTC 2) Link to this comment
[…] ani, iar bacteriile dezvoltă imunitate la antibioticele noi extrem de rapid. Am mai povestit aici despre o soluție “laterală”, care implică bacteriile în lupta împotriva superbacteriilor. […]