Luminiţa albastră de la capătul tunelului

Săptămîna Luna trecută s-au decernat premiile Nobel. Poate le ştiţi, un nenea, acum vreo sută şi ceva de ani, a inventat dinamita. Şi, probabil ca să dea şi ceva bun omenirii, s-a gîndit să înfiinţeze nişte premii care se decernează anual. Iniţial era vorba doar de fizică, chimie, fiziologie şi medicină, literatură şi pace. Acum mai există şi pentru economie.

Este, fără discuţie, cel mai prestigios premiu în ştiinţe. E şi destul de consistent, s-a ajuns acum la aproape un milion de euro. Iar legenda care circulă intens – cum că nu se dă un Nobel în matematici pentru că nevasta lui Nobel l-ar fi înşelat cu un matematician – e o vrăjeală. Premiile Nobel s-au dat mereu pentru chestii practice, şi de-aia matematica nu e prinsă între ele.

Dar, mă rog, nu despre legendele din jurul premiului vreau să vorbim. Ci despre Nobelul în fizică de anul ăsta. Cei care au luat premiul sînt, toţi trei, japonezi. (Bine, unul dintre ei e profesor în California, acum. Dar cercetările pentru care a luat premiul au fost făcute la o corporaţie în Japonia.) Shuji Nakamura, Isamu Akasaki şi Hiroshi Amano au luat premiul Nobel pentru fizică pe 2014 pentru inventarea LED-ului albastru. Poate vi se pare un mărunţiş, pentru care n-ar da nimeni un milion de euro.

Dar, dacă aveţi cumva în casă un televizor plat (nu din ăla de pe vremuri, de acum zece ani, cu tub catodic), cel mai probabil e cu LED-uri.

Acum, LED-urile nu sînt mare lucru. După cum le spune şi numele, Light Emitting Diode, LED-urile sînt nişte divaisuri banale, diode care emit lumină. Principiul (electroluminiscenţa) a fost descoperit în 1907. Prin 1927, un rus a făcut primul LED, dar nu s-a gîndit nimeni la ceva util de făcut cu el, iar descoperirea a fost ignorată. Abia în 1961-62, la Texas Instruments, a fost inventat LED-ul infraroşu. Tot atuci s-a inventat şi LED-ul cu lumină roşie, îl ştiţi sigur de la tot felul de “calculatoare electronice” de-acum douăzeci de ani. Şi LED-ul verde a fost uşor de făcut. Numai pentru LED-ul cu lumină albastră au trebuit peste treizeci de ani de studii. Doar aşa, combinînd cele trei culori, se poate ajunge la lumină albă. Bine, tot de la diodele cu lumină albastră au reuşit, cei trei, să creeze un LED cu lumină albă, iar ăsta e cel pe care îl aveţi în smartfoane pe post de lanternă.

Iarăşi, e posibil să nu vi se pară mare lucru, dar există un aspect care face descoperirea asta extrem de importantă: eficienţa energetică. LED-urile consumă de peste patru ori mai puţin faţă de lămpile clasice, cu filament. Prin urmare, iluminatul cu LED-uri este lejer mai economicos. Un alt factor este durabilitatea: luminile cu LED durează zeci de mii de ore! Una peste alta, iluminarea cu LED-uri are atît de multe beneficii (inclusiv în faţa lămpilor cu fluorescenţă) încît cîştigă teren pe zi ce trece. Iar dacă mai aveaţi vreu dubiu că oamenii ăştia meritau Nobelul, ziceţi-le “mersi” cînd vă uitaţi, pe ecranul uriaş şi plat al teveului vostru, la vreun film în high definition. Ei au făcut asta posibil.

Text apărut în Caţavencii din 15 octombrie 2014.