Cum adică sexul nu e bun???

Ha! Hai că v-am atras atenţia. Da, nu vi se întîmplă frecvent să găsiţi cea mai mare extincţie a vieţii pe Terra şi sexul în aceeaşi propoziţie, nu? Ei bine, chestia asta e pe cale să se schimbe.

Acum 252 de milioane de ani, pe la sfîrşitul Permianului, într-un eveniment numit azi, pe bună dreptate, The Great Dying sau Marea Stingere, 90% din viaţa de pe Terra a dispărut. Pe lîngă extincţia asta, moartea dinozaurilor arată ca un bobîrnac dat de Mikey Mouse lui Donald. Pînă acum se credea că o super-erupţie vulcanică, pornită prin Siberia, a dus la eliberarea unor cantităţi meta-industriale de metan, iar asta a pus capăt vieţii… mă rog, vieţii tuturor. Aproape. Ce se ştia cu certitudine este faptul că prin preajma super-extincţiei, cantităţile de CO₂ au crescut brusc. Da, cam cum se întîmplă acum, cu încălzirea globală, doar că mult mai tare. Şi teoria mergea aşa: supererupţiile din Siberia duc la eliberarea masivă de metan, care se transformă în CO₂ şi, în proces, elimină viaţa pe Terra. O problemă era faptul că erupţiile vulcanice produc gaz într-un mod mai rapid la început, urmat de o scădere lentă. Iar datele noastre spun că dioxidul de carbon a crescut constant.

Ei bine, aici intervine teoria unor americani de la MIT (nu chiar toate studiile sînt făcute de britanici, nu cele serioase, cel puţin). Ăştia zic că totul se trage de la nişte microbi, pe nume Methanosarcina, şi de la sexul nebun la care s-au dedat. Bine, sînt americani, deci e normal să lege totul de sex. Şi vorbim despre nişte microbi, deci “sex” e, pe undeva, o exagerare. Cert e că americanii au arătat cum se leagă cîteva lucruri despre care se ştia şi nu li se găsea o explicaţie. Şi anume: 1) taman atunci apare o explozie a cantităţii de CO₂ din oceane. Activitatea vulcanică pur şi simplu nu poate explica toată cantitatea detectată. 2) Tot cam atunci, microbul ăsta, Methanosarcina, a căpătat, de la un alt microb, o genă care îl ajută să genereze metan din carbonul organic, într-un soi de cerc vicios: mai mult carbon organic în oceane, de la moartea vietăţilor (şi din ce se colectase pînă atunci) – mai mult metan produs şi eliberat în atmosferă – şi mai multe vietăţi moarte din lipsă de oxigen şi exces de metan. Şi 3) tot în aceeaşi perioadă apare o explozie de nichel în depozite. Nichelul provine, probabil, de la erupţiile alea din Siberia. Şi fără el, toată povestea cu microbul generator de metan nu ţine, pentru că absenţa nichelului blochează procesul din microb. Deci, vulcanii au aruncat nichel la suprafaţă, microbul (deja căpătase gena şmecheră, generatoare de metan) a dat de nichel şi s-a multiplicat super-exponenţial, s-au generat cantităţi absolut uriaşe de metan iar viaţa, cum o ştiau ăia din Permian, s-a cam sfîrşit.

Şi toate astea de la sex. Că transferul de gene nu se întîmplă aşa, pe ochi frumoşi, ci prin sex, evident! Păi, dacă microbii ăştia nu se îmbigubau ca chiorii, care cu cine prindea, nu se ajungea la una ca asta. Şi, evident, nici la noi.

Apărut în Caţavencii din 9 aprilie 2014.