Glumițe între fizicieni (I)

Stați liniștiți la locurile voastre, nu numai că Tata Uraniu nu va intra în detalii, dar nici măcar în generalități. Încă. În schimb, vă va spune o poveste despre echipa interbelică de fo…ăăă, de fizică austro-germană.

De ce nu intrăm în detalii? Simplu: despre mecanica cuantică s-a spus că „să înțelegi ceva înseamnă să demonstrezi acel lucru folosind mecanica cuantică, pe care nu o înțelege nimeni“, iar despre relativitate, a spus-o chiar tac-su: „De cînd matematicienii au invadat teoria relativității, nici eu nu o mai înțeleg“. Tatăl ei, hai că-l știți, Albert Einstein (despre care v-am mai povestit aici și aici) care a făcut-o (pe ea, pe relativitate) în 1905. Să-l las, totuși, chiar pe Bertie să vă explice cum devine chestia: „Pune mîna pe o plită încinsă pentru un minut și îți va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și-ți va părea un minut. Asta-i relativitatea!“. Simplu, nu?

Werner Heisenberg și Erwin Schrodinger

Bine, de fapt, în anul ăla a făcut gemeni, dar pe mecanica cuantică a lăsat-o pe drumuri și a așteptat săraca vreo 20 de ani, pînă au venit Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg s-o trimită la școală. Cu mecanica cuantică lucrurile sînt mai nașpa, dar principiul de bază este că nu poți cunoaște infinit de precis poziția și impulsul unei particule sau energia și timpul. De fapt, printre fizicieni umbla vorba că Wernie a inventat cuantica în timp ce-și contempla viața sexuală: cînd avea impulsul, nu știa poziția, iar cînd era momentul nu avea energie. Na, poftim!

Oricum, după război, toți ăștia, și nu numai, se chinuiau de zor la Teoria Unificării Cîmpurilor, un fel de Sfîntul Graal al fizicii (ei, hai, că de Codul lui Da Vinci tot ați auzit), teorie care încerca să unească macro- cu microcosmosul, adică să împletească cei doi stîlpi de mai sus ai fizicii.

Pauli și Bohr la joacă

În 1958, cam pe cînd Pele cucerea prima cupă mondială pentru Brazilia, Werner Heisenberg a anunțat (desigur, pripit) la radio că el și colegu’ Wolfgang Pauli au reușit, în sfîrșit, să rezolve problema (Graal-ul de mai sus), lipseau doar detaliile tehnice.

Pauli, care era pe cît de nervos pe-atît de haios, i-a trimis imediat o scrisoare lui George Gamow, care de altfel a făcut povestea publică.

Sigur nu vedeți, așa că vă traduce tata, mesajul spunea: „Asta e pentru a arăta lumii întregi că pot să pictez ca Tițian. Lipsesc doar detaliile tehnice“. Detalii care lipsesc și-n ziua de azi, că doar de-aia e Graal.