Deși plasmele sînt hot, nu ard decît la buzunar

Domnule Tată Uraniu, eu și bărbatu-meu ne-am luat în vară televizor lat. N-am vrut cu plasmă, că era caniculă și am citit undeva că plasma are mii de grade, am luat cu cristale lichide. Bețivanul de bărbatu-meu face urît și cînd se îmbată, și cînd n-are cu ce. Mă tem să nu vină mușcat de maimuță, să spargă aparatul și să-i bea cristalele lichide, că pînă la Revoluție numai cu vodci „Cristal“ o trăgea. N-ar fi fost mai bun un televizor cu plasmă, pe care n-are cum s-o bea, că-l arde la gît? Mă gîndesc că vine iarna și că ne-am fi putut încălzi la ecranul ăla, cu mii de grade. A dumneavoastră, îndurerată,

Constanta Atomii

Dragă Constantă,

În primul rînd, dacă bărbatu’ lu’ matale vrea musai să bea cristal, oferă-i săpun lichid, care, puțini știu, este, într-adevăr, o structură lichidă și cristalină, deși nu foarte palatabilă. Dar, mă rog, v-ați luat plasmă, care este a patra stare de existență a materiei (după solid, lichid și gaz) și constă, de fapt, din atomi ai căror electroni sînt „rupți“ de atomii din care fac parte, deci nu e nimic altceva decît o grămadă de ioni. Plasma e cea mai frecventă stare a materiei din Univers: focul brichetei, stelele, dar și spațiul dintre ele, toate astea sînt plasme. E drept, în coroana Soarelui temperaturile ajung la milioane de grade, pentru că temperatura mare e un mod de a crea plasmă, dar nu singurul: orice proces reușește să smulgă electroni poate face plasme, inclusiv curentul electric.

Pe de altă parte, în ciuda capacității curentului de a crea, la rîndul lui, plasme, tare mi-e teamă că TV-ul vostru nu vă va ajuta foarte tare la iarnă, temperaturile din interiorul lui fiind comparabile cu cele ale corpului uman. Da’ măcar sufletul ar trebui să vi-l încălzească. Păi, altfel se vede Vocea României cu un teveu din ăstea, șmechere…