Despre alarma cu wasabi și împerecherea muștelor cu sticlele de bere

Premiile IgNobel se întoarce din nou: v-am povestit și anul trecut, cînd cu mucii de balenă și felația la lilieci, despre premiile astea, organizate de către revistade umor științific (sau știință hazlie, luați-o cum vreți) Analele Studiilor Improbabile.

Ei bine, joi, 29 septembrie, pe seară (ora coastei de est a Americii) a avut loc a douăș’una festivitate de decernare a premiilor IgNobel, a căror scop este să-i facă pe oameni să rîdă, pentru ca apoi să înceapă să gîndească. Cum ziceam și anul trecut că spun ei pe site,

premiile IgNobel sînt concepute pentru a sărbători ieșitul din comun, pentru a onora pe cei imaginativi și pentru a trezi interesul publicului vizavi de știință, tehnologie și medicină.

Ca să nu credeți că vreau să vă aburesc cu cine știe ce aberație complicată și mai ales tehnică, uitați-vă și voi la promo-ul de mai jos.

Așa ar trebui să fie știința și cercetarea, nu? 😀 Bineînțeles, ultimele festivități (cu laureați Nobel de-adevăratelea) s-au transmis live, dar cum e cam tîrziu pentru un direct de la Harvard, deci voi puteți vedea întreaga ceremonie mai la vale.

Pînă atunci, însă, nu vă mai țin în suspans și vă prezint laureații anului 2011, ca să vedeți și voi pe ce se duc bugetele naționale de cercetare. Glumesc, au fost cazuri și mai grave. So, without further ado, premianții!

• Fiziologie: Anna Wilkinson (cercetător britanic, of course), Natalie Sebanz (cercetător al lumii, că e din Olanda, Ungaria și Austria), Isabella Mandl și Ludwig Huber (ambii austrieci), pentru studiul “Lipsa dovezilor privind căscatul molipsitor la țestoasele cu labă roșie”.
• Chimie: Makoto Imai, Naoki Urushihata, Hideki Tanemura, Yukinobu Tajima, Hideaki Goto, Koichiro Mizoguchi și Junichi Murakami din Belgia… neah, Japonia, pentru determinarea densității ideale de wasabi în aerosol necesar pentru a trezi persoanele adormite în caz de incendiu sau altă urgență și pentru aplicarea acestor cunoștințe pentru a inventa alarma cu wasabi.
• Medicină: Mirjam Tuk (Olanda și UK), Debra Trampe (Olanda) și Luk Warlop (Belgia) împreună cu Matthew Lewis, Peter Snyder și Robert Feldman (SUA), Robert Pietrzak, David Darby și Paul Maruff (Australia) pentru a demonstra că oamenii iau decizii mai bune despre anumite categorii de lucruri, dar decizii mai proaste despre alte categorii de lucruri, cînd simt o chemare intensă de a urina.
• Psihologie: Karl Halvor Teigen (Norvegia) pentru încercarea de a afla de ce oamenii oftează în viața de zi cu zi.
• Literatură: John Perry (SUA) pentru Teoria Procrastinării Structurate, teorie care spune că “pentru a fi un om de succes, trebuie să lucrezi întotdeauna la ceva important, folosind asta ca un mod de a evita să faci ceva care e încă și mai important”.
• Biologie: Darryl Gwynne (Canada, Australia, Marea Britanie și SUA) și David Rentz (Australia și SUA) pentru descoperirea faptului că un anumit tip de gîndac se împerechează cu un anumit tip de sticlă de bere australiană.
• Fizică: Philippe Perrin, Cyril Perrot, Dominique Deviterne, Bruno Ragaru (francezi) și Herman Kingma (olandez) pentru că au aflat de ce aruncătorii de disc amețesc și de ce anumiți aruncători de ciocan nu amețesc. Aici vă dau și titlul articolului că ar fi păcat să n-o fac: “Amețeala la aruncătorii de disc are legătură cu răul generat în timp ce se învîrt”.
• Matematică: Americanii Dorothy Martin (care a prezis că lumea se va sfîrși în 1954), Pat Robertson (a prezis sfîrșitul lumii pentru 1982), Elizabeth Clare Prophet (sfîrșitul lumii ar fi trebuit să se întîmple în 1990, iaca un caz indubitabil unde se impune o schimbare de nume), coreeanul Lee Jang Rim (a prezis că luăm o pauză în 1992), ugandeza Credonia Mwerinde (sfîrșitul lumii ar fi trebuit să vină în 1999) și iar un american, Harold Camping, care a calculat că lumea se va sfîrși pe 6 semptebrie 1994 iar mai tîrziu s-a corectat: 21 octombrie 2011). Toți ăștia au primit premiul IgNobel pentru că ne-au învățat să fim atenți cînd facem calcule și presupuneri matematice.
• Pace: Arturas Zuokas, primarul capitalei lituaniene Vilnius, pentru demonstrarea faptului că problema mașinilor de lux parcate ilegal poate fi rezolvată prin a trece peste ele cu tancul.
• Siguranța publică: Canadianul John Senders, care a executat o serie de experimente în care o persoană conduce pe o autostradă importantă în timp ce un vizor îi acoperă în mod repetat ochii.

Și ca să vedeți cît de tare se amuză oamenii ăștia, răsfoiți nițel detaliile ceremoniei, pînă să vă lăfăiți cu înregistrarea întregului circ:

Dacă e să mă întrebați pe mine, premiul pentru pace mi se pare cel mai cool și taaare l-aș mai patenta pentru București. Știți vreo cale to make my dream come true?